« Maia »

Volumul 1: « Forţa minoră »

Capitolul 35

Arşiţa amiezii i-a alungat pe toţi pe la case. Pot să mai dorm vreo două ore la hotel sub ventilator, iar apoi mă voi încadra iar în maraton. S-a dovedit că mi-i în drum cu o fată blondă, mergeam ceva mai în urma ei, admirând popoul ei în pantaloni scurţi, cutele de sub genunchi. Pe neaşteptate ea se opri, aşteptă până voi ajunge în drept cu ea şi întrebă cu o voce aproape lipsită de expresie:

— Vrei?

— Ce să vreau?

— Ei, ce, ce... pe mine mă vrei?

Surprinzătoare turnură! Credeam că sunt descătuşată, desfrânată chiar, dar chiar aşa, în mijlocul străzii... O înstrăinare incertă, curiozitate, un impuls de excitare... chiar şi o condamnare!... m-au tâmpit de-a binelea.

— Nici nu ştiu ce să spun..., am bâiguit eu, derutată.

Şi asta-s eu? Nu, asta nu-s eu, nu ştiu ce manechin mi-a ocupat teritoriul. Nu am cunoscut o asemenea stupoare încă de pe vremea taberelor pionereşti, când trebuia să improvizez ceva pe scenă şi-mi uitam cuvintele rolului.

— E clar... ian hai cu mine, ea mă luă de mâini şi am mers împreună mai departe. (Ei, unde mă duce ea?). Dânsa continuă:

— Nu există nici o dificultate de a spune ce vrei şi ce nu vrei în momentul dat. Dacă tu răspunzi în felul ăsta la o întrebare pusă de-a dreptul, ea improviză pe faţă ceva ce, după părerea mea, nu putea să aibă nimic comun cu mine, înseamnă că ai gândaci în cap. Îţi trebuie ţie gândaci în cap?

— Nu, nu-mi plac gândacii deloc... (oribil, ce îndrug eu?...)

— Încă o dată întreb: tu mă vrei? Spune-mi, pur şi simplu, ce simţi, ce vrei, lasă-ţi la o parte buna cuviinţă, or, tu ai de a face cu mine, iar eu sunt FOARTE destrăbălată, nici nu poţi să-ţi imaginezi cât de destrăbălată sunt, ea mă privi în ochi şi-mi făcu din ochi cu hâtrie, asta te atrage ori te sperie?

— Mai curând, mă atrage... precis că nu mă sperie. Dar ce simt eu... îmi plăceau totdeauna fetele suple, slăbuţe, iar de fapt, dacă voi spune adevărul...

Ea se opri brusc, trăgându-mă de mână:

— Zicând „de fapt”, tu recunoşti că în tot restul timpului minţi. Ia seama ce spui. Dacă din gura ta va continua să curgă şi mai departe cufureala asta verbală, nu vei învăţa niciodată să gândeşti clar, cineva are să fie nevoit să se căznească cu tine..., ea, nu ştiu de ce, începu să chicotească, mă cuprinse de umeri, ca un băiat pe o fată, încât hinduşi care treceau pe alături ne aruncau priviri pline de curiozitate... Poate, ea-i dementă?

— Am auzit că aici, în India, chiar şi să te ţii de mănă se consideră ceva indecent...

— Scuip eu pe aceea cine şi ce crede. N-au decât să-şi interzică lor înşişi orice, dar să încerce numai să-mi interzică ceva mie, unei femei albe. Tu eşti o FEMEIE ALBĂ, nu uita acest lucru şi profită de avantajul tău pe care chiar ei ţi l-au acordat, aşa că eu fac aici ce vreau.

Spunând aceste cuvinte, ea mă opri, mă cuprinse puternic cu amândouă mâinile de după cap, chiar în mijlocul străzii, şi mă sărută pe buze! Sărutându-mă de câteva ori, cu toată neruşinarea, cu zgomot, ea se întoarse către cei din jur, care s-au adunat imediat în jurul nostru, şi strigă tare: „Cum, băieţi, vă place? Plecaţi şi sărutaţi-vă fetele voastre indiene, că aţi făcut aici o casă de dudui fandosite!”

Eu nici nu eram în stare să vă ce se întâmplă în jur, după fapta ei totul începu să plutească în privirea mea – de frică, de excitare, de indignare?

— Ei mă compătimesc, priveşte la feţele lor, precis, mă compătimesc, ei, cum poţi să fii atât de neruşinată, ai să strici karma... Aşadar, ea mă cuprinse iarăşi de umeri şi noi am mers mai departe, spune-mi ce vrei, la ce te gândeşti, hai!

— Stai puţin... Trebuie să mă concentrez.

— Să te concentrezi? Ceva nu e-n regulă cu tine? ea râse melodios aşa ca să poată auzi toată strada şi mă ghionti cu umărul.

Ei, precis, ea-i nebună, ce să fac mai departe?

— Ai aşa o privire de parcă acum o clipă ţi-ai întâlnit mama:)))... Probabil, te gândeşti acum dacă sunt eu oare în toate minţile, da? ea mă privi cu un aer de complice şi iar mă ghionti uşurel cu umărul.

Mi se făcu ruşine pentru suspiciunile mele. Or, eu am crezut-o smintită doar pentru faptul că ea a făcut ceea ce mi-a trezit groaza. În rest, ea părea să fie un om absolut sănătos la minte.

— Scuză-mă, se pare că nu-s chiar în apele mele... Vreau să continui discuţia... La drept vorbind... of! (eu nu pot să leg nici două cuvinte) mai pe scurt, eu am foarte puţină experienţă de sex cu fetele, de aceea îmi vine greu...

— Maia, dacă vrei să stai cu popoul în două luntri, apoi du-te dracului... Îţi spun pentru ultima dată: sau tu...

— Nu mai stau eu cu popoul în două luntri! în sfârşit, am spart stupoarea, pur şi simplu, m-a şocat tot comportamentul tău şi eu am fost stupefiată totalmente. Nici eu nu înţeleg cum curg toate frazele astea din mine! Crezi că mie-mi place să fiu aşa? Nu-mi place, îmi sunt respingătoare mie însămi: şi pentru că nu pot să răspund la întrebările tale, şi pentru că mă tem că aceşti hinduşi au să mă condamne, şi pentru aceea că te-am crezut nebună... Of, în sfârşit! Îmi place popoul tău sub pantalonaşi, când mergeam în urma ta, mi-am imaginat că-l pipăi.

— Foarte bine! ea mă cuprinse mai strâns. Continuă!

— Cum te cheamă? Eu aşa şi nu ştiu...

— Asta îţi încurcă într-un fel careva?

— Nu.

— Mă cheamă Taiga.

— Cum??

— Ai fi preferat să fiu Ann John Perkins?

— Nu, desigur:) În limba rusă acest cuvânt înseamnă „pădure deasă”. Şi acest nume mi-a amintit despre un om... Poate, îl cunoşti şi tu? Îl cunoşti pe Tai? inima începu să-mi bată mai des.

— Nu, nu am auzit acest nume, după intonaţia ei am înţeles că ea nu doreşte să discute acest subiect. Cat de mult se deosebeşte ea de toate prietenele mele, acelea, dacă le dai un pretext, nu se vor dezlipi de tine până nu vor suge toate amănuntele!

—.Clar... Îmi plăcea să privesc gropiţele de sub genunchii tăi... Le-aş linge:) la început am vrut să adaug „chiar acum”, dar mi-am muşcat limba, totuşi, încă nu m-a lăsat şocul provocat de purtarea ei, mai ştii ce mai are în cap bestia asta hâtra?!

— Hai mai departe...

— Da, te doresc. Pentru mine, sexul a fost totdeauna ceva intim, puţin mă pasiona sexul sportiv, când, pur şi simplu, sari şi te freci...

— O!... iar au pornit gândacii din capul tău:), Taiga începu să râdă şi în mine s-a aprins obida. Scumpa mea virgină Maia, ţine minte: nu are importanţă în ce formă se manifestă pasiunea, intimitatea ta. Uneori doreşti să te tăvăleşti şi te lingi cu cineva în lumina lumânărilor, ţinând un pocal de martini în mâini, iar altă dată vei dori să sari pe penis şi să faci sex sportiv, cum zici tu. Cine va aprecia – ce este sexual şi intim şi ce nu este? Cine?

— Eu înţeleg că nu are cine să aprecieze, la urma urmelor...

— La care urmă?? Ascultă-mă, încetează cufoarea asta verbală din splendida ta guriţă... stai că ajung eu la dânsa..., ea miji ochii cu un aer răpitor, nici un fel de „urma urmelor”, spune de-a dreptul. Toate aceste expresii sofisticate nu au nici un sens şi sunt destinate doar pentru a crea impresia profunzimii gândurilor sau, ceea ce este încă mai rău, a fugi de responsabilitate pentru propriile cuvinte. Controlează-ţi vorbirea!

Uite ce căţea!

Rolul de călăuză, pe care ea şi l-a ales în comunicarea cu mine, îmi era dezagreabil, dar, totodată, îmi trezea admiraţia. Îi mergea acest rol, ea reuşea să evite aerul grav al mentorului. Sfaturile, mai exact, ordinele ei, îmi aminteau cristalul transparent, fiind clare, libere de impurităţi. Totuşi, mă învăluia mereu ranchiunul, obida pentru nimicnicia mea în faţa ei. Mă simţeam, iarăşi şi iarăşi, un căţeluş prost care-i izbit mereu cu nasul în băltoace şi grămezi. Dintr-un careva moment din copilărie, mă simţeam mereu anume aşa, mi se părea totdeauna că sunt defectuoasă, incapabilă şi că nu pot prezenta interes pentru nimeni. Când am înţeles, în sfârşit, că pot atrage atenţia, multă atenţie, am devenit aşa o spurcăciune, încât, uneori, chiar mie mi se făcea ruşine de ceea ce făceam. Iar aici o fetişcană pe care o văd pentru prima dată în viaţă, se poartă cu mine aşa de parcă eu nu sunt nimic în faţa ei! M-am şi deprins cu faptul că bărbaţi „gravi’ de-alde Sart mă pun la punct pentru mulţumirea mea de sine, dar fata asta! Ceva în mine se opunea la toate astea, dar exista şi o simpatie puternică pentru Taiga, o simţire clară care străbătea ca un firicel verde prin toate obstacolele că ea nu triumfează cu răutate, nu-şi bate joc şi nu se afirmă pe contul meu, ci în acest mod se manifestă poziţia ei intransigentă faţă de obscurităţi.

— Înţeleg că atractivitatea sexului este determinată doar de însăşi această atractivitate, spun eu şi înţeleg că vorbesc „corect”, dar nu survine nici o claritate.

— Cu toate acestea, te exprimi aşa de parcă ai crede că există careva criterii externe.

— Nu înţeleg nici eu de ce se întâmplă aşa! Uite, doar am înţelegerea asta, poţi să mă întrebi măcar şi de o sută de ori, această înţelegere nu va dispărea nicăieri. În acelaşi timp, eu însămi văd foarte bine că, în pofida acestui fapt, continuu să cred că sexul fără manifestarea tandreţei este ceva pervers.

— Răspunsul e simplu: toată munca ta asupra concepţiilor este egală cu zero, dar acum nu vom vorbi despre asta. Mai târziu. Ce vrei să-mi mai spui? ea făcu iarăşi o mutră hâtră şi puţin dementă şi eu am înţeles pe dată că ea a revenit la tema sexului. Cât de repede se schimbă ea! Acum două clipe era atât de serioasă, clară, concentrată şi nici nu aş fi crezut niciodată că dânsa poate iarăşi să devină atât de neruşinată în desfrâul ei... Iarăşi îmi apăru o nelinişte încordată – ce-a mai pus ea la cale?

— Mă excită faptul că mă cuprinzi, mă săruţi, mă duci undeva cu atât putere... Unde plecăm?

— ? Ia te uită ce copil naiv (eu???), doamne... unde plecăm... plecăm SĂ NE FRECĂM, ai înţeles? Eu am să te frec şi în genere am să fac tot ce am să doresc.

Capul iar prinse a mi se învârti, am încetat iarăşi să mai înţeleg ceva, gândurile prins-au a sclipi haotic, asfaltul murdar plutea în pete, mi-a rămas numai bătaia inimii în tot pieptul... Acuşi îi va chema pe toţi hinduşii ăştia... va decide să iasă în stradă goală şi mă va impune şi pe mine să fac acelaşi lucru... Mă va aduce jertfă unei secte tantrice... Să nu merg? Să nu merg! Ei hai, m-am oprit, nu merg... nu mă pot opri. Ea m-a hipnotizat.

O uşă de sticlă cu pete lăsate de nişte degete murdare... o răcoare lipicioasă... o scară de piatră ce pute a săpun local... sunetul surd al cheii... Gata, capcana s-a închis.

— Voi face tot ce-mi place şi-ţi recomand şi ţie să faci acelaşi lucru, această frază, nu înţeleg nici eu de ce, mă reîntoarce la viaţă. Am văzut iarăşi în faţa mea fata care-mi plăcea.

— Şi dacă uneia din noi n-are să-i placă, dacă ea nu va dori? cât de timidă, totuşi, poate fi vocea mea, nici n-am bănuit despre asta!

— O întrebare tipică pentru o virgină... Odoraşul meu, dacă nu are să-ţi placă ceva, e destul doar să-mi spui despre asta, că doar nici eu nu-s o bârnă insensibilă, mă voi strădui să simt, nu din sentimentul datoriei, ci din simplul motiv că VOI DORI acest lucru. Să faci ceea ce-ţi place nu înseamnă nicidecum „să violezi”, te ia groaza de la gândul ce dezordine e în capul tău. Când ai să cureţi latrina asta?

Toate au revenit la locul lor.

— Vreau. Vreau să încep.

— A... asta înseamnă – niciodată.

— Adică?

— Dacă omul zice „vreau să încep”, el nu începe niciodată, asta eu o ştiu din proprie experienţă, crede-mă pe cuvânt, Maia, fata ASTA, ea se împunse cu degetul în piept, ştie cum se fuge de practică... aşa că de mine nu ascunzi...

Ea se dădu cu totul aproape de mine.... drăcie, cât de mult mă excită asta... îmi puse mâinile pe umeri, apăsă în jos... m-am lăsat în genunchi.

— Scoate pantalonaşii de pe mine, curvuliţo.

Cât de surprinzătoare este senzaţia de virgină care a încăput în labele unui desfrânat cu experienţă! Şi deodată iarăşi totul s-a răzvrătit – indignare, excitare, umilinţă, desfătare...

Nasturele, brăul – nisţe obstacole simple... scot pantalonaşii de pe coapsele ei elastice... chiloţeii semitransparenţi... Taiga trase cu putere faţa mea spre ei, ei miroase puţin... O ameţeală puternică, de astă dată – de excitare. Dacă aş avea penis, el mi-ar rupe acum blugii.

Îmi vine să ling, să strâng coapsele ei puternice care tresar, apoi să ating cu tandreţe gropiţele de sub genunchi... Fetiţa mea... Muşc uşor, apucând-o tandru de popoul elastic şi impertinent. Îl sărut prin chiloţei, mă lipesc cu faţa, trec cu limba... o dată, de două ori, de trei... chiloţeii s-au udat puţin de atingerea limbii mele şi eu aproape că simt gustul pielii ei... mai jos... încă mai jos... ce fel de mugure umflat e acolo... cât de mult excită asta – s-o săruţi prin ţesătura umedă... şi dacă muşc uşurel aici?...

... Palmele Taigăi s-au strâns mai puternic la ceafa mea, burtica începu să respire mai adânc... Ridicându-mă iar în picioare, ea îşi descheie cămaşa, dezgolindu-şi sânii... nişte sâni splendizi... nici nu am văzut asemenea sâni vreodată... dar Taiga nu aşteaptă.

— Suge! îmi vâră de-a dreptul sfârcuşorul ei în gură, hai, suge, curvuliţo.

Apuc sânul ei cu amândouă mâinile, îl sug, mă joc cu limba pe sfârcuşor, muşc uşor, încât Taiga tresare cu tot corpul, sug cu putere, de parcă aş vrea să trag lăptişor...

Deodată îi simt mâinile pe beregata mea, cedez presiunii, m-a smuls de la sine (drăcie... e atât de puternică, privind-o, nici n-ai crede), şi-a trecut a doua mână sub bluza mea şi a început să-mi mângâie, abia atingându-se cu palma, burta, pieptul, coastele... tandru-tandru... era aşa un contrast cu încleştarea de beregată! Şi deodată m-a strâns cu mâinile între picioare.

— Desfă picioarele!

Nu pot să nu le desfac.

Mă pipăie impertinent prin blugi... căţeaua... Ce face ea din mine... Acuşi am să termin... Stai, stai... Ei hai, stai odată...

— Eşti udă?

— Da.

— Las’ că-i bine, Taiga s-a îndepărtat, şi-a tras pantalonaşii, aşezându-se în jilţ aşa de parcă nici nu s-ar fi întâmplat nimic. Am rămas rezemată de perete, neştiind ce să fac.

— Nu ştii ce să faci?

— Precis!

— Halal problemă, fă ce vrei, Maia. De ce nu-ţi pui întrebarea: „Ce vreau eu acum?”

— Frânele, p... mă-sii. Ceea ce e acum între noi nu-i deloc aşa cum îmi imaginam eu sexul cu o fată, totul e absolut altfel.

— Nu-ţi place?

— Ba-mi place foarte multe. Dar mă şochezi în aşa măsură, încât frânez mereu. În general vorbind, nu sunt deosebit de timidă.

— Nu eşti „deosebit de”? Ce înseamnă asta? Să i-o spui bunicii tale. Ţi-am şi spus deja că asemenea fraze te scutesc de răspunderea pentru cele spuse, ca rezultat, tu nu trăieşti, ci clipoceşti ca o lumânare care se stinge. Dacă dăm la o parte cuvintele „nu sunt deosebit de”, ce ne rămâne? Rămâne „nu sunt timidă”, cea ce este o minciună, or, anume acest sens fals vrei să mi-l comunici, învelindu-l în aşa un ambalaj, care ţi-ar permite să spui pe urmă: „D-apoi că eu nu am afirmat că nu sunt timidă, eu am spus că nu sunt prea timidă”, dar şi asta este o minciună.

— Sunt de acord. Dar, de fapt, sunt cu mult mai descătuşată ca multe altele!

— Vino încoace, ea-mi arătă un loc la picioarele ei, unde m-am aşezat, supusă (ce-mi rămânea să fac alături de acest monstru, care vedea în interiorul meu ca prin fereastră?), ea aşezându-se pe pernă, apoi zise:

— Îţi plac picioruşele mele?

— Da, foarte mult.

Am scos cureluşele de la sandalete şi, luându-i lăbuţele în mâini, am început să mă joc fără grabă cu ele, iar picioruşele se jucau cu mine, căutând ba să se vâre sub bluză, ba să mă atingă pe obraz, iar eu le prindeam, le sărutam...

— Proastă ocupaţie, Maia, este să te compari cu altele. Compară doar cu tine, scuipă pe alţii. Problema nu constă în faptul dacă eşti mai mult sau mai puţin descătuşată faţă de alţii, problema este dacă gradul tău de descătuşare permite trezirea sexualităţii tale, învierea, dezvoltarea ei. Permite?

— Nu ştiu. Cum să aflu asta? Observ că devin mai descătuşată, mai senzuală, de exemplu, mai înainte nici prin cap nu mi-ar fi trecut că aş putea să simt aşa o plăcere, sărutând degeţelele picioruşelor unei fete abia cunoscute, sau atunci când sunt înşfăcată de gât cu brutalitate... Când Tai mi-a spus că nu este deloc obligatoriu să termini, că poţi să faci sex fără a sfârşi, parcă mi s-ar mai fi deschis o respiraţie! Aflu mereu ceva nou, mă schimb, dar care-s criteriile pentru a stabili că sexualitatea mea a înviat? Există oare o limită pentru această trezire?

— Îmi plac întrebările tale:) Tu eşti vie, eşti vie şi asta-i minunat:) Practica opririi la limita orgasmului... or, tu ai în vedere anume asta?... apoi iată, această practică, fără îndoială, poate să doboare şi un elefant, cu toate acestea, dacă nu vei depune eforturi directe pentru eliminarea complexelor tale, dacă nu-ţi vei urma dorinţele, căruţa ta va merge cu ma-a-are scârţ. Băieţilor le vine mai greu să-şi realizeze dorinţele, dar pentru o fată e posibil totul, înţelegi? Aproape totul şi e o crimă să nu profiţi de această posibilitate pentru libertatea ta. Hai să-ţi arăt.

Ea-şi luă picioruşele din îmbrăţişările mele fără nici un menajament, se îmbrăcă şi mă scoase din cameră.

— Taiga..., am început cu precauţie.

Ea mă privi în ochi – sever şi clar.

— Încrede-te în mine.

După această privire n-am mai întrebat unde plecăm şi pentru ce.

Ne-am îndreptat spre cafenelele din apropiere ce se ţineau lanţ una de alta. Taiga intră în prima, apoi în a doua, a treia – nu, nu e locul potrivit. În sfârşit, în cea de-a patra ea găsi, după cum se vede, ceea ce căuta. Am trecut în colţul cel mai dosit şi ne-am aşezat la o măsuţă. Taiga îi făcu un semn chelnerului că acum nu vom comanda nimic. În afară de noi, aici mai erau câţiva turişti şi Taiga se aşeză aşa ca şi eu să-i pot vedea pe oamenii din cafenea.

— Îţi plac băieţii ceia? ea făcu un semn cu capul spre doi băieţi de vreo douăzeci şi cinci de ani.

— Ei... băieţi ca băieţii, nimic deosebit, neutru.

— Nimic deosebit?? Eu nu te-ntreb dacă ei au ceva deosebit sau nu, sau tu eşti aşa o podoabă că-ţi trebuie neapărat ceva deosebit? Poate, tu aşa şi crezi, dar sexualitatea ta scuipă pe asta. Aşa dar, mai deschide o dată frumoasele tale urechiuşe şi ascultă ce te întreb: îţi plac băieţii ceia?

— Nu ştiu, Taiga, sunt indiferentă faţă de ei, dar dacă i-aş fi întâlnit fără tine, nu aş fi căutat să fac cunoştinţă cu ei.

— Ia fată proastă, pe neaşteptate, Taiga se întoarse şi mă strânse între picioare, cu ASTA gândeşte, cu asta! Lasă-ţi creierii în pace. Ei bine, am să te ajut, ea puse mâinile pe masă, ca o elevă cumsecade din clasa întâi, dând feţei o expresie castă şi nevinovată, imaginează-ti că ambii sunt goi. Ai vrea să-i vezi goi?

— Ei... poate, da... i-aş privi.

— Slavă ţie, Doamne, credeam că am de a face cu o virgină bătrână! Bine, dacă le-ar fi p... sculate, ai vrea să le pipăi?

— Mm.... Iată asta e greu de spus, depinde de formă, mie nu-mi plac oricare ar fi.

— Precis, trebuie să le vezi... dar însuşi gândul că ar putea să aibă nişte penisuri mişto, însuşi acest gând te excită? Ai dori să pipăi penisul băiatului celuia dacă el ţi-ar plăcea? Apropo, de care-ţi plac?

— Nu prea mari, nu prea mici, de vreo şaisprezece – douăzeci şi cinci de centimetri lungime, nu prea groase... să zicem, patru, cinci... şase centimetri, puţin încovoiate în sus, cu glandul bine pronunţat...

— Ai suge unul ca ăsta, aşa-i? Taiga făcu din buze, îţi place să sugi?

— Îmi place:) Îmi place să sug, să muşc, să ling ouăle, să mă joc cu ele...

— Ei, bine. Deocamdată ajunge, Taiga se ridică şi porni spre masa băieţilor, şezu acolo preţ de vreun minut, in care am auzit întrebări din cele mai ordinare: „de unde eşti”, „cât timp ai să mai fii pe-aici”, „cum îţi merge” etc. Ea se ridică, îi luă pe ambii de mâini şi, spunând o glumă, îi trase pe ambii la măsuţa noastră. Băieţii şi-au luat Cola, s-au apropiat şi au luat loc. Taiga i-a aşezat în părţi diferite, aşa încât să şedem o pereche lângă alta. Aveau un aspect standard pentru aceste locuri – puţin leneşi, bine dispuşi, prietenoşi, mai pe scurt, erau ceea ce eu numesc „băieţaşi pozitivi”.

— Alesh, Taiga se înclină spre vecinul său, îl luă de mănă şi spuse nu prea tare, încât să fie auzită doar la măsuţa noastră:

— Maia adoră penisurile cu o lungime de vreo şaisprezece centimetri, o grosime de patru-cinci centimetri, încovoiate în sus. Îi place să sugă, să excite şi să pipăie anume aşa penisuri. Spune-mi, Alesh, penisul tău e aşa?

Faţa băiatului începu să semene cu goblenul „Păstoriţa” – decolorată, boţită. Cred că nici eu nu arătam mai bine... simţeam o exaltare copilărească, dar şi, spre oroarea şi regretul meu, o mare ruşine... Am luat un şerveţel, începând să fac din el un „hulub”, prefăcându-mă că ceea ce se întâmplă nu are nimic comun cu mine. Nu puteam să ridic ochii de ruşine.

— Alesh, nu mă chinui, spune-mi, penisul tău e aşa? Iar al tău? se adresă Taiga către vecinul meu.

Acela reuşi să se ia mai repede în mâini şi el bâigui ceva de felul „aproape aşa”.

— Aşa e, deci? Excelent! Maia, tu ziceai că dacă penisul va fi anume aşa, tu vei dori să-l pipăi. Pipăie-l!

Să-l pipăi? Chiar aici??? Ei, nu, Taiga, asta-i prea de tot... Eu nici nu pot să privesc în direcţia acestui băiat, iar tu-mi zici să-l pipăi. Am aruncat o privire alarmată şi imploratoare – te rog, Taiga, nu trebuie, orice, numai nu asta.

— Copii, adevăraţi copii, ea se mută pe partea noastră, alături de băiat, luă mâna mea şi, învingându-mi rezistenţa, îmi vârî mâna între picioarele lui, hai, pipăie!

Aplecându-se deasupra băiatului, ia-mi trase capul spre dânsa şi-mi şopti la ureche: „Dacă nu pipăi, plec şi altă dată nici să te mai apropii de mine, impotentă c...cată”.

„Impotenta c...cată” a şi înţeles că, orice ar fi, mâna ei este între picioarele băiatului şi, în afară de asta, simţi că acolo ceva se umflă vertiginos... am început să-l pipăi prin pantaloni, iar Taiga s-a întors înapoi şi, judecând după faptul cum s-a schimbat expresia feţei lui Alesh, a început să facă acelaşi lucru.

— Descheie nasturii şi vâră mâna în chiloţi!

Cu mâna tremurândă, am descheiat nasturele... Drăcie, prohabul nu-l deschei atât de uşor, trebuie şi cealaltă mână... Nu, nu fac asta, au să vadă chelnerii... Arunc priviri spasmodice în jur. Taiga a surprins această privire. Ia căţea! Pe toate le vede! Mâinile mi-s umede de emoţii, mişcările-s strâmbe, nici o excitare...

— Maia, dacă vor observa ceva chelnerii, nu se va întâmpla nimic, înţelegi? Nimic absolut! Tot ce se va schimba în această lume este că ei vor masturba azi mai mult la toaletă, asta-i tot. Tu pipăi penisul lui?

— Deja da, spun cu uşurare.

Apropo, e un penis mişto! Tocmai cum îmi place mie!

— E aşa cum îţi place ţie? Taiga îmi face şiret cu ochiul.

— Da!!! ca să vezi, poţi pipăi penisul chiar în cafenea!

Băieţii, judecând după mutrele lor, se temeau mai tare decât mine că cineva poate să vadă ce se întâmplă aici, de aceea ţineau mâinile pe masă şi simulau o îngândurare adâncă.

— Acum pentru tine are vreo importanţă faptul că băiatul tău nu este unul deosebit? Asta te încurcă, într-un careva fel, să obţii plăcerea pe care o ai? Nu mai mică şi nici nu mai mare, ci anume plăcerea pe care o ai?

— Nu, nu mă încurcă.

— Apoi asta e. Ai şi scos penisul lui din pantaloni?

— Nu, eu...

— Scoate-l.

Drăcie... l-am scos.

— Masează-l... curios lucru, ce face ea acolo... şi de ce n-aş întreba-o?? O idee mişto!:)

— Da’ tu ce faci?

— U... ce fac eu... eu mângâi cu degeţelele glandul, îl strâng, penisul stă atât de bine... e umed, un gland mare... ai un penis mişto, Alesh! Numai nu termina, micuţule, rabdă, bine? ea i se adresează ca unui copil, dar asta nu e ceva jignitor, ci sexual.

— Şi la tine cum e?

Taiga se ridică, aplecându-se deasupra mesei.

— De bună seamă, e un penis mişto, e aşa cum îţi place ţie!

— Mişto...

— Apoi suge-l!

— Ce?? Nu, Taiga, eu nu pot...

Şi iar o privire dură, cât de repede schimbă ea privirile... mi-am amintit că şi „acela” îmi spunea că are faţă de mine o atitudine corespunzător percepţiilor care se manifestă în mine în acest moment. Se pare că Taiga reacţionează foarte sensibil la momentele când încep să fiu stăpânită de complexe, când încep să le intru în voie. Nu există nici o îndoială că ea este în starea să se ridice tot acum şi să plece dacă va vedea că eu sunt incurabilă... O privire laşă în jur, parcă totul e departe, măsuţa noastră e într-un colţ dosit, m-am aplecat repede şi am luat penisul în gură. Ce gustos este!... Am văzut sub masă cum Taiga masează penisul lui Alesh, d-apoi că e un gigant... în acest moment Taiga se aplecă şi luă în guriţă penisul lui Alesh, privirile noastre se întâlniră şi noi sugem, privindu-ne una pe alta în ochi, în acest moment am dorit-o atât de mult... m-am rupt de la penis şi am şoptit: „Taiga, am să te violez!” Ea-mi făcu din ochi, îl plesni pe Alesh la picior şi se ridică, făcându-mi semn s-o urmez. M-am îndreptat din spate, pe buze mi-a rămas gustul penisului.

— Haidem, Maia.

Ne-am ridicat iute şi, fără a ne lua rămas bun de la băieţi, am ieşit din cafenea.

— Vrei să dormi? Taiga adulmecă aerul la miros. Eu vreau, dar dacă vom pleca acum la mine, ne vom viola una pe alta, aşa că hai mai bine fiecare pe la casele noastre, iar apoi ne vom întâlni peste vreo oră-două în poiană. Spune-mi, te simţi incomod din cauza faptului că i-am excitat pe băieţi, iar apoi i-am lăsat înainte ca ei să termine?

— Câte nu simt eu acum!... În ceea ce-i priveşte pe băieţi... Eu vreau să fac ceea ce vreau şi-mi place când şi alţi oameni procedează la fel... şi nu-mi place doar, ci mă excită! Nimic nu-i împiedica să fie mai vii, mai liber, să se manifeste într-un fel careva, să dea frâu liber imaginaţiei, pasiunii, dar ei n-au făcut nimic din asta, fiind doar nişte jucării în mâinile şi... buzele noastre:), poate, mi-ar fi apărut careva fantezii în legătură cu ăsta al meu, dar ei n-au făcut nimic din asta, aşadar, ei şi-au făcut opţiunea lor, iar eu mi-am făcut-o pe a mea.

— Apoi că eu am făcut alegerea ta:) – Taiga prinse a râde. – Acum urmează o procedură importantă.

Ea scoase din buzunar o sticluţă cu lichid.

— Ia în gură, clăteşte, clăteşte şi gâtlejul, te-ai înfipt adânc pe penisul lui, căţeluşo, probabil, ţi-a ajuns până în gâtlej, nu? (Te vreau, Taiga, cât de mult te vreau, Taiga...) Ţine în gură până nu vei ajunge acasă. E argint coloidal, cel mai bun mijloc de protecţie pentru sexul oral fără prezervativ... Ţi-a vârât cineva până în gâtlej, la limită? Nu? Ei, am să-ţi arăt eu cum se face asta... o senzaţie de neuitat! Şi nu arunca totul claie peste grămadă, deprinde-te cu faptul că sexualitatea vie scuipă pe toate schemele tale, ea se poate manifesta în cele mai diverse forme, în locurile cele mai surprinzătoare şi este individuală pentru fiecare. Şi dacă nu-i pui frâne, dacă-ţi realizezi dorinţele anume în acest mod şi anume în volumul în care ea apare, atunci sexualitatea ta începe să devină vie, atunci începe călătoria ta în lumea sexului, atunci practica ta de oprire la limita orgasmului primeşte mâna pe care i-o întinzi în întâmpinare. Hai, curvuliţo, du-te şi dormi, las’ că te mai prind eu!

 

<< Back

Forward >>