« Maia »

Volumul 1: « Forţa minoră »

Capitolul 11

...Coline nemărginite acoperite cu o iarbă azurie, iar de asupra lor – cerul fierbinte al chindiilor, rupt de norii ce aleargă grăbiţi. Am aruncat o privire asupra acestei lumi care exista doar pentru mine şi am auzit un sunet cunoscut care a apărut nici eu nu ştiu unde – poate, în capul meu, dar, poate, toată lumea din jur a prins să sune. Am simţit că-mi pierd echilibrul şi totul începu să se dezintegreze, plecând într-o negreaţă violetă. Sunetul s-a intensificat, acum tot corpul vuia ca o coardă întinsă abia atinsă cu degetele...

Eu dorm acum? Am privit în jur, totul era clar şi stabil, totuşi, era un vis.

-- E un vis? am strigat eu şi ecoul vocii se răspândi undeva departe.

-- Eu dorm şi nu dorm! am rostit aceste cuvinte ori m-am gândit numai?

În clipa următoare m-am trezit, era linişte şi-mi era sete. Am vrut să întind mâna spre garafa cu apă, dar n-am putut să fac acest lucru – mâna era ca de plumb. M-am speriat, crezând că m-am îmbolnăvit, am vrut să-l chem pe Shafi, dar gura nu mi se deschidea, parcă nici nu era în genere – nici limbă, nici buze, nici dinţi. Am înţeles că încă dorm şi deodată m-am pomenit într-un alt vis. O biserică gotică, cu nişte bolţi înalte şi vitralii multicolore vuia şi se clătina de la vocea propovăduitorului cu ochi aprinşi de pasiune. Corpul umed de plăcere extatică se clătina în unison cu vocea tunătoare, fiecare mişcare generând valuri de exaltare. Shambala! Shambala! răsună ca un descântec de catharsis în marea de gemete.

-- Shambala! exclamai şi eu, aşezându-mă pe marginea patului, înaripată de gândul că mi s-a deschis calea de mai departe.

Mi-au trebuit vreo două minute ca să arunc de pe mine piroteala. Excelent... încă oleacă şi am să plec în căutarea Atlantidei... Rămăşiţele de somn s-au scuturat ca praful şi am înţeles că a fost doar un vis.

Shambala e un mit... De altfel, citisem undeva că Rerih a găsit calea spre acest mit. Rerih, Rerih... Rerih a trăit în valea Kulu!

M-am îmbrăcat iute şi am plecat în oraş ca să-mi procur ghidul „Lonely planet”. Danny mi-a spus că în centrul oraşului se află câteva librării bune. De bună seamă, am găsit una din ele fără greutate.

Răsună un clopoţel trezit de uşa grea de sticlă, pe care am împins-o, nimerind într-o adevărată împărăţie a cărţii. Semiîntuneric, răcoare şi o linişte maiestuoasă – cu totul altă lume, care nu seamănă deloc cu haosul care vuia, claxona dincolo de ferestrele cu jaluzele din lemn. De după o uşă mică pitulată între rafturile înalte ieşi cineva şi mă salută prietenos.

-- Ram?!

-- Bună ziua, mam!

-- Tu lucrezi la librărie?

-- Inclusiv. E librăria fratelui meu şi de multe ori îl schimb.

-- E clar. Atunci ajută-mă să găsesc o călăuză. Intenţionez să plec la Kulu, ştii ceva despre acest loc?

-- Sigur că ştiu. E un loc foarte frumos. Acolo au trăit rishi şi chiar însuşi Krishna.

-- E splendid. Şi cum a acolo cu cazarea?

-- Sunt foarte multe hoteluri şi foarte multă marijuană.

-- Marijuana nu mă interesează.

-- E straniu să auzi aşa ceva de la o străină, aici fumează toţi. Şi toţi pleacă la Kulu, deoarece acolo chiar pe străzi creşte o marijuană excelentă.

-- Deci, hoteluri sunt pe-acolo?

-- O da, foarte multe. Puteţi afla amănunte din ghid. Iată, el îmi întinse o carte foarte groasă, v-o dau doar cu 10 dolari. Ghidul, ce-i drept, nu e nou, dar unul nou nu vi-l pot vinde cu reducere.

-- OK, îl iau, poate, încă ceva?

-- Ce vă interesează? Yoga, medicina, astrologia, şamanismul, psihologia, filozofia, textele străvechi, Castaneda?

-- Tu l-ai citit pe Castaneda?

-- Nu, dar am auzit multe despre el de la străini.

-- Şi de ce nu-l citeşti? Nu te interesează?

-- Eu, mam, citesc doar Bhavat Ghita, or, mă închin lui Krishna.

-- A-a, e clar...

De bună seamă, aveai de unde alege – nici un fel de maculatură, nici un roman de bulevard, nici un fel de aventuri. Toate rafturile, de la podea până-n tavan, sunt îmbâcsite cu ezoterică, în temei, în engleză. Nu prea aveam timp ca să studiez cărţile, de acea din mulţimea de coperte am tras ceea ce-mi era mai cunoscut – câteva volume de ale lui Castaneda într-o singură carte şi o descriere a vieţii lui Ramakrishna cu fotografii.

-- Eu pot pleca la Kulu azi?

-- Da, mam. Am să vă desenez un plan cum să ajungeţi la autogară. Autocarele pleacă spre Kulu de trei ori în zi. S-ar putea întâmpla să nu găsiţi o cursă directă, atunci veţi face o oprire la Jammu, nu-i nimic complicat. De acolo pornesc autobuze direct spre Kulu.

-- Cât timp voi fi în drum?

-- La vreo douăzeci de ore.

-- Of, numai nu asta!!! sunt încă vii amintirile despre cele treizeci de ore de drum spre Caşmir, de aceea tot corpul s-a încordat de spaimă.

-- Caşmirul e departe de restul lumii:) Nu veţi regreta, plecând la Kulu, e un loc străvechi şi foarte enigmatic. Şi acolo e foarte, foarte frumos.

-- Ram, tu eşti angajatul lui Krishna?:))) – el mă convingea să plec la Kulu cu aceeaşi insistenţa cu care sunt ademeniţi turiştii în magazinele care plătesc un procent pentru fiecare vizitator.

-- Da, mam, într-un anumit sens:)

-- Ce să-i faci, fie şi douăzeci de ore!

 

<< Back

Forward >>