Charles Darwin s-a n\u0103scut \u00een anul 1809. A fost un savant de seam\u0103, \u00een lucrarea c\u0103ruia \u00eentitulat\u0103 \u201eOriginea speciilor\u201d a fost enun\u0163at\u0103 \u015fi elaborat\u0103, pentru prima dat\u0103, teoria evolu\u0163iei. Fiind publicat\u0103 \u00een 1859, aceast\u0103 teorie, \u00een pofida sus\u0163inerii din partea g\u00e2ndirii \u015ftiin\u0163ifice a timpului, a fost supus\u0103 unor atacuri vehemente din partea teologilor. Lui Darwin \u00eei apar\u0163in \u015fi alte lucr\u0103ri \u015ftiin\u0163ifice. El este \u00eenmorm\u00e2ntat \u00een aba\u0163ia Westminster. Doamne fere\u015fte s\u0103 te transformi \u00eentr-un asemenea alineat din enciclopedie.<\/p>\n
Ie\u015find azi din cas\u0103, am sim\u0163it \u00eendat\u0103 un miros deosebit al dimine\u0163ii \u2013 acest miros m\u0103rturisea, acest miros amintea, acest miros chema la r\u0103spundere.<\/p>\n
\u00cen\u0163elepciunea care une\u015fte este o lips\u0103 de ra\u0163iune, o lips\u0103 de sens \u015fi o prostie. Moralismul, pietismul, solipsismul, automatismul, ma\u015fina de tocat carne, pervazul, televizorul care lic\u0103re\u015fte \u2013 aceast\u0103 serie este infinit\u0103, acest r\u00e2nd este hipnotizant, aceast\u0103 ordine este ucig\u0103toare.<\/p>\n
Verific\u0103 banii l\u00e2ng\u0103 cas\u0103. Cump\u0103r\u0103torul are dreptate \u00een toate cazurile. Legea-i aspr\u0103, dar e lege. Nu-i da pretext, nu te v\u00e2r\u00ee unde nu trebuie, nu zi \u201ehop\u201d, nu z\u0103d\u0103r\u00ee c\u00e2inele. Fii gata. De \u015fapte ori m\u0103soar\u0103. \u00cemi place via\u0163a, \u00eemi place tandre\u0163ea, \u00eemi place, trezindu-m\u0103 diminea\u0163a, s\u0103 m\u0103 \u00eentind \u00een a\u015fternut, \u00eemi place s\u0103 simt singur\u0103tatea ca pe o suferin\u0163\u0103 salvatoare, \u00een g\u0103oacea c\u0103reia, poate, rareori, dar str\u0103luce\u015fte firul de argint care duce spre ne\u015ftiut.<\/p>\n
Privi\u0163i cum se \u00eembin\u0103 abajururile galbene, mobila veche, tablourile de form\u0103 oval\u0103 \u00een rame ovale \u015fi un buchet de flori proaspete \u00een vaze japoneze. Iat\u0103 od\u0103i\u0163a mea, a\u015feza\u0163i-v\u0103 cum vi-i mai comod.<\/p>\n
Eu a\u015f roade cu din\u0163ii pere\u0163ii \u0103\u015ftia din beton. Vre\u0163i \u2013 acu\u015fi m\u0103n\u00e2nc aceast\u0103 vaz\u0103, aceast\u0103 capot\u0103 cu tot cu ciupici, aceast\u0103 gur\u0103 de rai. Turbare \u00een ve\u015fminte de smerenie. Frenezie dement\u0103. Ce crede c\u00e2inele, cum cre\u015fte pinul, unde tr\u0103ie\u015fte ariciul \u2013 ne \u00eenconjoar\u0103 o natur\u0103 umanizat\u0103, ne \u00eenconjoar\u0103 semne resping\u0103toare ale impoten\u0163ei sentimentale. Eu v\u0103d altfel. C\u00e2inele are un nas umed, el parc\u0103 se umfl\u0103 din p\u0103r\u0163i, coada e la limita b\u0103t\u0103ii, ochii i-s \u015fire\u0163i. Eu v\u0103d toate astea altfel. Eu privesc \u015fi-n asta-i esen\u0163a momentului. Eu nu tr\u0103iesc \u015fi-n asta-i via\u0163a, eu nu respir \u015fi-n asta-i respira\u0163ia mea. Dar cum se poate altfel? Z\u00e2mbetul u\u015for care se smulge din ochi p\u0103trunde ca fumul rugului, cur\u0103\u0163\u0103 \u015fi doare.<\/p>\n
Vom fi, vom deveni, suntem mul\u0163i, suntem pu\u0163ini, trebuie pe d\u00e2n\u015fii, \u015fapte la opt, de ce a\u015fa de complicat, parc\u0103 nu? Nu. Dup\u0103 mine \u2013 nu. Noi urm\u0103rim. Noi l\u0103s\u0103m urme \u015fi urmele noastre sunt totdeauna puturoase, putoarea lor ne ajunge din urm\u0103 \u015fi ne \u00eenv\u0103luie\u015fte. Strig\u0103tul e prompt, dar mirosul se \u0163ine in creierul putred \u00eenc\u0103 mult timp, tr\u0103irea a murit \u00eenc\u0103 \u00eenainte de a se na\u015fte \u2013 la ce le trebuie tr\u0103ire, dac\u0103 ei au putoarea lor. \u015ei-i de ajuns. Las\u2019 s\u0103 put\u0103. Iar eu voi tr\u0103i. G\u00e2ndul, dac\u0103 a luat na\u015ftere \u00een dulcea\u0163a tr\u0103irii, trebuie s\u0103-\u015fi tr\u0103iasc\u0103 via\u0163a lui modest \u015fi cu gust, apoi s\u0103 moar\u0103, s\u0103 se dizolve. \u015ei dac\u0103 i-a fost dat s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 o clip\u0103 doar, fie o clip\u0103, dac\u0103 o zi \u2013 fie o zi, apoi va muri \u015fi nu va l\u0103sa \u00een mine nici o urm\u0103, nu va \u00eenchide cu sine calea altora, nu va deveni mausoleu \u015fi nici nu se va lega nod.<\/p>\n
\u201eAceast\u0103 sc\u00e2nteie nu se mul\u0163ume\u015fte nici cu tat\u0103l, nici cu fiul, nici cu sf\u00e2ntul duh, nici cu treimea, at\u00e2t timp c\u00e2t fiecare din cele trei ipostaze este \u00eenchis\u0103 \u00een sine. Adev\u0103r vorbesc vou\u0103, aceast\u0103 lumin\u0103 nu se va mul\u0163umi cu nativitatea fertil\u0103 a firii divine. Voi spune mai mult, ceea ce va suna \u00eenc\u0103 mai ciudat: jur pe bunul adev\u0103r c\u0103 lumina asta nu se mul\u0163ume\u015fte cu simpla imobilitate a esen\u0163ei divine, care nu d\u0103 nimic \u015fi nu absoarbe nimic \u00een ea, ba \u015fi mai mult: lumina e \u00eensetat\u0103 de a cunoa\u015fte de unde vine esen\u0163a asta, ea e setoas\u0103 de o temelie simpl\u0103, de un pustiu f\u0103r\u0103 glas \u00een care n-ai s\u0103 vezi nici o deosebire, \u00een care nu exist\u0103 nici tat\u0103, nici fiu, nici duh sf\u00e2nt, \u00een ad\u00e2ncurile l\u0103untrice, \u00een chilia nim\u0103nui \u2013 acolo lumina \u00ee\u015fi g\u0103se\u015fte satisfacere \u015fi acolo ea-i mai unic\u0103 dec\u00e2t \u00een sine \u00eens\u0103\u015fi, c\u0103ci temelia este aici un simplu repaus imobil \u00een sine. Astfel spiritul purificat, luminat se cufund\u0103 \u00een \u00eentunericul divin, \u00een t\u0103cere \u015fi \u00eentr-o unitate ne\u015ftiut\u0103 \u015fi inexprimabil\u0103 \u015fi-n aceast\u0103 cufundare pierde tot ce seam\u0103n\u0103 \u015fi tot ce nu seam\u0103n\u0103, \u015fi-n bezna asta pierde spiritul pe sine \u00eensu\u015fi \u015fi nu mai \u015ftie nimic nici despre Dumnezeu, nici despre sine \u00eensu\u015fi, nici despre ceea ce se aseam\u0103n\u0103 \u015fi nu se aseam\u0103n\u0103, nici despre neant, c\u0103ci de acum \u00eenainte el s-a cufundat \u00een unitatea divin\u0103 \u015fi a pierdut toate deosebirile\u201d.<\/p>\n
Mi se spune: e\u015fti o sec\u0103tur\u0103, o lep\u0103d\u0103tur\u0103, se cuvine s\u0103 fii strivit, buc\u0103\u0163it, iar mie nu-mi r\u0103m\u00e2ne dec\u00e2t s\u0103 ascult, s\u0103 ascult \u015fi s\u0103 \u00een\u0163eleg \u2013 pr\u0103pastia e f\u0103r\u0103 fund. Un cer minunat din preajma serii, nori den\u015fi, h\u0103\u0163i\u015furi de conifere, z\u0103pad\u0103 pe frunzele c\u0103zute. Acum tu e\u015fti aceea\u015fi frumuse\u0163e la care po\u0163i doar s\u0103 visezi, pe care po\u0163i s-o vezi arareori, s-o sim\u0163i, dar nu te po\u0163i contopi cu ea. Ca p\u0103durea \u2013 iat-o al\u0103turi, dar nu-i a mea, ca mun\u0163ii \u2013 ei sunt \u00een sufletul meu, dar eu sunt departe de d\u00e2n\u015fii. Acum tu e\u015fti pentru mine \u015fi mare, \u015fi mun\u0163i, \u015fi p\u0103dure, tu \u2013 ia a\u015fa o feti\u0163\u0103 mic\u0103…<\/p>\n
\u015ei pe o creang\u0103 uscat\u0103 sunt flori.<\/p>\n
\u00cen susurul p\u00e2r\u00e2ului, \u00een huruitul vagoanelor, \u00een fo\u015fnetul frunzelor auzi, parc\u0103 \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, o melodie surprinz\u0103toare a unor instrumente ne\u015ftiute \u2013 f\u0103r\u0103 viers, f\u0103r\u0103 atributele obi\u015fnuite ale omului. Dar exist\u0103 \u015fi o alt\u0103 melodie \u2013 un ansamblu de tr\u0103iri momentane, care nu sunt \u00eempov\u0103rate de nimic omenesc (\u015fi din aceast\u0103 cauz\u0103 \u2013 prea uman) se constituie \u00eentr-o melodie a destinului omenesc, o melodie grandioas\u0103, aproape insuportabil\u0103 pentru urechea omului. Cine i-a auzit sunetele, acela \u015ftie c\u0103 nu exist\u0103 un cor mai grandios, care c\u00e2nt\u0103 cu miriadele de voci ale lumii, acela \u015ftie \u2013 aici el se atinge de cel mai sublim mister \u2013 el ia \u00een m\u00e2n\u0103 inima lumii.<\/p>\n
Uneori mi se pare c\u0103 eu nu exist. Ei, cum s\u0103 v\u0103 spun, nu c\u0103 n-a\u015f exista deloc. Mi se arat\u0103 c\u0103 o boare u\u015foar\u0103 de v\u00e2nt ar putea s\u0103 spulbere praful fiin\u0163ei mele cam a\u015fa cum m\u0103tur\u0103 portarul frunzele uscate de pe trotuar, tot a\u015fa va fi m\u0103turat \u015fi ceea ce se cheam\u0103 \u201eeu\u201d. M\u0103 voi \u00eentoarce \u00een aceea din ce am fost creat \u2013 \u00een p\u0103m\u00e2nt, \u00een v\u00e2nt, \u00een z\u0103pad\u0103, \u00een curiozitate. M\u0103 urm\u0103re\u015fte insistent, s\u00e2c\u00e2itor a\u015fa un tablou: parc\u0103 \u00eentr-o colib\u0103, undeva \u00een mun\u0163i, \u00een afara timpului, se afl\u0103 \u00een ad\u00e2ncul inimilor lor b\u0103tr\u00e2nii, al c\u0103ror destin este de neconceput, \u015fi le-a tr\u0103snit prin cap s\u0103 uneasc\u0103 \u015fuvoaiele ne\u015ftiute ale con\u015ftiin\u0163ei, cre\u00e2nd o fiin\u0163\u0103 vie, \u00eenzestr\u00e2nd-o cu tot ce-i d\u0103 posibilitate omului s\u0103 spun\u0103 c\u0103 exist\u0103. Fiecare a pus \u00een juc\u0103ria asta ce-a putut \u2013 senza\u0163ii, impresii, amintiri, g\u00e2nduri, dragoste, fiecare a dat c\u00e2te ceva \u015fi a ap\u0103rut omul. Va r\u0103m\u00e2ne oare ceva atunci c\u00e2nd fantezia lor va seca \u015fi interesul fa\u0163\u0103 de juc\u0103rie va disp\u0103rea? \u015euvoaiele se vor \u00eentoarce \u00eenapoi \u015fi, \u00een acest moment, eu, pur \u015fi simplu, voi disp\u0103rea. Mi se pare c\u0103 ei \u00eemi acord\u0103 \u015fansa s\u0103 rezolv problema eu \u00eensumi: va fi oare suficient interesul pe care-l voi prezenta eu? Voi putea oare s\u0103-i captivez prin puterea sincerit\u0103\u0163ii mele?<\/p>\n
C\u00e2nd ascult Matia Bazaar, m\u0103 cuprinde a\u015fa o dorin\u0163\u0103 dulce de moarte. Poate, asta nici nu e moarte? Poate, tocmai asta e via\u0163a? Mi se str\u00e2nge inima \u015fi v\u0103d o sclipire de soare undeva ad\u00e2nc \u00een\u0103untrul meu. O dragoste f\u0103r\u0103 rezerve \u015fi moartea \u2013 ele merg, m\u00e2n\u0103 \u00een m\u00e2n\u0103, spre un impuls puternic de fericire.<\/p>\n
Probabil, sunt ridicol. Probabil, sunt privit ca un c\u0103ut\u0103tor de remedii pentru singur\u0103tate \u015fi dor, ca un consumator de suflete \u015fi atunci cum pot s\u0103 spun, cum s\u0103 explic c\u0103 vreau s\u0103 ar\u0103t doar un lucru \u2013 c\u00e2t de aproape, chiar aici, al\u0103turi se afl\u0103 Ceva…<\/p>\n
Un cal \u015fi un arici se plimbau \u00een cea\u0163a de la Kron\u015ftadt \u015fi acolo pentru ei am\u00e2ndoi era doar o singur\u0103 frunz\u0103, aceast\u0103 frunz\u0103 ba venea \u00een zbor spre ei, ba se \u00eendep\u0103rta, aidoma lui Louis de Broglie din visele copil\u0103riei mele, ea e ca infinitul dement al lui Berdeaev, ca simbolul falic al hindu\u015filor, f\u0103cea aluzie la ceva ce nu poate fi aluzie, adic\u0103 o maleabilitate \u015fi \u00eencr\u00e2ncenare existau \u00een acest tablou lipsit de bucurie al frunzei \u00een fibrilare. Am avut un vis: un p\u0103ianjen burtos \u015fedea, sp\u00e2nzur\u00e2ndu-\u015fi picioru\u015fele. Cam de vreo dou\u0103 luni am f\u0103cut cuno\u015ftin\u0163\u0103 cu o domni\u015foar\u0103 cu adres\u0103 masculin\u0103. I-am scris atunci, iar acum s-a developat. Un gust androgin. Un stereo sexual. O aricioaic\u0103 ce r\u00e2de. O piatr\u0103 v\u00e2n\u0103t\u0103 \u015fi gustoas\u0103. Apoi acel p\u0103ianjen r\u00e2dea de noi, r\u00e2dea de acea malforma\u0163ie sc\u00e2rboas\u0103 pe care oamenii o numesc con\u015ftiin\u0163\u0103. Con\u015ftiin\u0163a e ca o iasc\u0103 pe trunchiul copacului \u2013 parc\u0103-i o ciuperc\u0103, dar de fapt \u2013 celuloz\u0103 pur\u0103. Iat\u0103 la ce m\u0103 g\u00e2ndesc eu \u00een modul cel mai serios. \u201eCum te cheam\u0103?\u201d am \u00eentrebat-o. \u015ei principalul \u2013 \u00eencotro. C\u0103ci dac\u0103 te cheam\u0103, apoi numaidec\u00e2t \u00eencotrova. Ce trebuie s\u0103 simt\u0103 omul chemat cu patos spre moarte? \u0162in minte z\u0103pada care luneca sub picioarele mele, ghea\u0163a care s-a cl\u0103tinat \u015fi decizia ferm\u0103: \u201eDac\u0103 nu m\u0103 \u0163in c\u0103ngile mele, m\u0103 ag\u0103\u0163 cu din\u0163ii de ghea\u0163\u0103\u201d. \u015ei, ridic\u00e2nd toporul ca pe un drapel, m\u0103 duceam \u00eentr-acolo unde nu m\u0103 chema nimeni \u015fi acolo eram fericit. Un ocean de rodii \u00een floare \u00een valea \u0162inandali. Marea de vi\u015fini \u00een floare pe coasta muntelui Fuji \u2013 se mai t\u00e2r\u0103\u015fte oare melcul cela ori a ajuns de acum, sf\u00e2r\u015findu-se acea epoc\u0103 minunat\u0103 a versurilor momentane \u015fi iubirii eterne.<\/p>\n
S\u0103 fii ca un \u015fuvoi, s\u0103 fii ca un p\u00e2r\u00e2u, s\u0103 curgi, pur \u015fi simplu \u015fi nimic mai mult.<\/p>\n
C\u00e2nd m\u0103 uit la b\u0103tr\u00e2nul care se t\u00e2r\u0103\u015fte pe strad\u0103 cu o c\u0103ldare murdar\u0103 \u00een m\u00e2ini, \u00eenc\u0103l\u0163at \u00een cizme de gum\u0103 pe o ar\u015fi\u0163\u0103 ca asta, v\u0103d \u00een ochii lui \u00een\u0163elegerea faptului c\u0103 nimic nu mai este accesibil, c\u0103 nici un scop nu poate p\u0103trunde \u00een capul lui, c\u0103ci nu exist\u0103 nici puteri, nici timp pentru realizarea acestui scop. Nu exist\u0103 nimic dec\u00e2t ceea ce este acum \u2013 aceast\u0103 strad\u0103, aceast\u0103 ar\u015fi\u0163\u0103 dogoritoare, lumea se oglinde\u015fte \u00een capul lui \u015fi nu las\u0103 urme \u2013 ca luna \u00eentr-o b\u0103ltoac\u0103. Exist\u0103 \u00een asta ceva ce te face s\u0103 te opre\u015fti. S\u0103 te opre\u015fti cu totul. S\u0103 te opre\u015fti a\u015fa ca s\u0103 se opreasc\u0103 lumea. \u015ei s\u0103 treci peste asta acum, c\u00e2nd mai exist\u0103 for\u0163e, pentru a o dep\u0103\u015fi, a o lua ca pe putere a vie\u0163ii, dar nu ca oroarea disper\u0103rii.<\/p>\n
Ian ce fleac \u2013 riscul pentru via\u0163\u0103. To\u0163i numai asta \u015fi fac \u2013 cum po\u0163i s\u0103 nume\u015fti altfel fiin\u0163area lor vegetal\u0103. Uite, riscul pentru moarte \u2013 asta mai zic \u015fi eu!<\/p>\n
Exploziile de r\u00e2s, loviturile de vergi, strig\u0103tele, gesturile, norii rup\u0163i, mirosul de iarb\u0103 putred\u0103 \u2013 a\u015fa mi-am lini\u015ftit eu mintea.<\/p>\n
C\u00e2nd nu exist\u0103 muzic\u0103, ia na\u015ftere melodia samadhi, c\u00e2nd nu exist\u0103 pasiune \u2013 ia na\u015ftere pasiunea samadhi, c\u00e2nd nu exist\u0103 minte \u2013 ia na\u015ftere mintea samadhi. C\u00e2nd se nasc toate trei, ele mor \u015fi se na\u015fte samadhi. C\u00e2nd se na\u015fte samadhi, nu mai ai ce spune.<\/p>\n
Azi diminea\u0163\u0103, ie\u015find din cas\u0103, am sim\u0163it un careva miros, era mirosul umbrei p\u0103s\u0103rii, era mirosul fo\u015fnetului copacului de al\u0103turi, era mirosul fisurii din asfalt.<\/p>\n
Orbii \u00eei v\u0103d doar pe orbi, surzii \u00eei aud numai pe surzi. A\u015f zice chiar c\u0103 nu a\u015ftept nimic aici. Cu fiecare zi, tot mai departe. Ceva \u00eemi scap\u0103 ireversibil \u015fi simt asta cu tot corpul, cu tot sufletul, cu tot ce este \u00een mine. \u015ei apoi nu po\u0163i s\u0103 sfredele\u015fti g\u0103uri \u00een ochi pentru ca ei s\u0103 devin\u0103 v\u0103z\u0103tori. Devii v\u0103z\u0103tor din\u0103untru, apoi \u00eenseamn\u0103 c\u0103 a\u015fa \u015fi trebuie s\u0103 vii, din\u0103untru, iar ast\u0103 \u00eenseamn\u0103 \u2013 din\u0103untrul t\u0103u, iar asta \u00eenseamn\u0103 c\u0103 trebuie s\u0103 pleci ca s\u0103 vii. Apoi atunci \u2013 adio.<\/p>\n
Starea min\u0163ii care nu se afl\u0103 undeva. Starea min\u0163ii \u00een care g\u00e2ndul nu ia na\u015ftere, suprafa\u0163a curat\u0103 a oceanului, ad\u00e2ncimea developat\u0103. Piatra aruncat\u0103 se cufund\u0103, imediat, \u00een ad\u00e2nc \u015fi dispare, iar apele doar se lipesc \u00een urma ei f\u0103r\u0103 valuri. Fa\u0163a omului care s-a aplecat deasupra apei \u00eent\u00e2mpin\u0103 doar propria reflexie, dup\u0103 care se \u00eentrez\u0103re\u015fte ad\u00e2ncul f\u0103r\u0103 fund.<\/p>\n
\u00cencerc s\u0103 caut tr\u0103iri neobi\u015fnuite. De exemplu, s\u0103-mi imaginez c\u0103 acu\u015fi voi fi omor\u00e2t \u015fi s\u0103 simt frigul care m\u0103 cuprinde, iar cr\u00e2ngul rar care trebuie s\u0103-mi primeasc\u0103 trupul cap\u0103t\u0103 o nuan\u0163\u0103 de arom\u0103 a eternit\u0103\u0163ii ce nu poate fi redat\u0103 prin cuvinte. Exist\u0103 \u00een asta un simplu dezm\u0103\u0163 al fanteziei de consumator? Nu cred. Mai cur\u00e2nd e o modalitate de a atinge coardele senza\u0163iei lumii, a fugi de stereotipurile percep\u0163iei. Sim\u0163urile devin mai proaspete \u015fi mai transparente \u2013 \u00eencep s\u0103 v\u0103d prin ele pivotul o\u0163eliu al fiin\u0163\u0103rii \u00een afara timpului. Ori s\u0103-mi imaginez c\u0103 \u015fed sub un copac \u00een samadhi, \u00een acest caz pleac\u0103 orice responsabilitate fals\u0103, ba, poate, chiar survine samadhi. Unele ansambluri de tr\u0103iri parc\u0103 ar deplasa percep\u0163ia \u00eentr-un plan necunoscut. Arta alc\u0103tuirii unor asemenea ansambluri este, indiscutabil, cea mai mare art\u0103, iar, pe de alt\u0103 parte, poate, tocmai \u00een asta \u015fi const\u0103 esen\u0163a oric\u0103rei arte. Desigur, fiecare g\u0103se\u015fte asta pentru sine, cu at\u00e2t mai surprinz\u0103tor este faptul c\u0103, uneori, o mul\u0163ime de oameni descoper\u0103 \u00een asta acela\u015fi efect. \u00cemi este foarte aproape forma artei care-\u015fi g\u0103se\u015fte expresie \u00een hoku \u015fi tanka japoneze. O serie de imagini \u2013 \u015fi explozia deplas\u0103rii \u00een alt\u0103 tr\u0103ire. C\u00e2t de diverse sunt lumile \u00een care pleac\u0103 percep\u0163ia mea? Ele, indiscutabil, au cel pu\u0163in un lucru comun \u2013 \u00eens\u0103\u015fi admira\u0163ia faptului c\u0103 eu percep lumea altfel. Obi\u015fnuin\u0163a de deplasare a percep\u0163iei m\u0103 preg\u0103te\u015fte pentru a g\u0103si calea spre aceea care-mi este cel mai aproape \u2013 spre samadhi.<\/p>\n
Zgomotul care te \u00eempiedic\u0103 s\u0103 te concentrezi pentru a te ad\u00e2nci \u00een tine se aude numai atunci c\u00e2nd mintea poart\u0103 povara g\u00e2ndului. C\u00e2nd mintea devine ceea ce este ea prin firea ei pan\u0103 la apari\u0163ia ei, nu exist\u0103 obstacole. \u00censu\u015fi obstacolul este ceva ce se ridic\u0103 \u00een mijlocul \u015fuvoiului, \u00eempiedic\u00e2ndu-i cursul. Dac\u0103 nu exist\u0103 \u015fuvoi, nu exist\u0103 nici obstacol. C\u00e2nd nu-i \u015fuvoiul, nu-s nici obstacolele, atunci nu exist\u0103 nici lipsa \u015fuvoiului \u015fi nici lipsa obstacolelor. Anume atunci se realizeaz\u0103 \u015fuvoiul. Cine \u015ftie, va \u00een\u0163elege. De ce acum nu sunt \u00een samadhi? Iat\u0103 unica \u00eentrebare pe care vreau s\u0103 mi-o pun atunci c\u00e2nd exist\u0103 \u00eentreb\u0103ri \u00een genere.<\/p>\n
Azi diminea\u0163\u0103, ie\u015find din cas\u0103, am sim\u0163it un careva miros \u2013 era mirosul mor\u0163ii.<\/p>\n
Ceea ce m\u0103 r\u0103pune drept \u00een inim\u0103 este efemerul \u00een tot ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103. Nu exist\u0103 nimic durabil \u00een lumea mea. Iar \u00een lumea oamenilor unde-i totul trainic \u015fi stabil, \u015fi-i determinat dinainte, \u015fi-i legat cu sim\u0163ul datoriei sau cu fric\u0103, acolo e \u015fi mai r\u0103u. Acolo e putregaiul putregaiurilor. Deschiderea inimii pentru inimile deschise genereaz\u0103 un impuls-fior surprinz\u0103tor de dragoste \u2013 el e dement \u00een sensul c\u0103 nu \u0163ine cont de nimic, nici chiar de sine \u00eensu\u015fi. El este \u00een afara timpului, \u00een sensul c\u0103, \u00een fiecare clip\u0103, rena\u015fte din nou \u015fi nu se afl\u0103 mai mult nic\u0103ieri \u2013 nici \u00een trecut, nici \u00een viitor, nici chiar \u00een prezent, intertemporal, lipsit de durat\u0103. C\u00e2nd situa\u0163ia s-a consumat, evenimentele serii acoperindu-se cu un strat u\u015for de praf, atunci o nou\u0103 lume apare \u00een fa\u0163a ochilor, dar \u00een ast\u0103 lume nu mai exist\u0103 dou\u0103 inimi, exist\u0103 doar un strat tandru de amintiri \u2013 ca o d\u00e2r\u0103 de cea\u0163\u0103 care se \u00eempr\u0103\u015ftie negre\u015fit \u00een fa\u0163a soarelui dimine\u0163ii… Via\u0163\u0103 \u015fi moarte se contopesc \u00een clipa desp\u0103r\u0163irii inevitabile, via\u0163\u0103 \u015fi moarte g\u0103sesc aici o band\u0103 neutr\u0103 pe care \u00eencheie pacea cl\u0103dit\u0103 pe s\u00e2ngele v\u0103rsat al sim\u0163urilor \u015fi m\u00e2inile lor se unesc deasupra m\u00e2inilor noastre, \u015fi privirile noastre se \u00eengem\u0103neaz\u0103 \u00een lumina sumbr\u0103 a sclipirilor fermec\u0103toare ale apusului. E zarea unei noi omeniri, e furtuna schimb\u0103rilor \u00een spa\u0163iu \u015fi \u00een timp, dar fiecare fir de nisip cuprins de ea geme \u015fi scr\u00e2\u015fne\u015fte \u00een pietrele morii lui Kaly. Exist\u0103 \u00een acest cerc o colib\u0103 veche \u00een care se afl\u0103 b\u0103tr\u00e2ni \u00eentuneca\u0163i de vreme, b\u0103rbile lor sunt jeturi de eternitate \u015fi inima li-i \u00eenstr\u0103inat\u0103. Dar eu nu vreau asta. Mai bine voi intra \u00een ochiul v\u00e2rtejului \u015fi voi a\u015ftepta p\u00e2n\u0103 nu voi rupt \u00een f\u0103r\u00e2me \u015f \u00eempr\u0103\u015ftiat deasupra oceanului, cel pu\u0163in, \u00een acest mod sufletul meu va deveni liber \u00een \u00eentinsurile universului.<\/p>\n
Nu recitesc niciodat\u0103 ceea ce scriu.<\/p>\n
La sute de kilometri \u00een jur \u2013 z\u0103pad\u0103 alb\u0103, un cer alb, culmi albe \u2013 v\u00e2ntul vuitor dezgole\u015fte st\u00e2ncile, apoi le \u00een\u0103lbe\u015fte iar. Sunt singur \u00een aceast\u0103 ve\u015fnicie \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u0103toare \u015fi nu pot face un pas \u00een \u00eent\u00e2mpinarea omului drag \u2013 n\u0103me\u0163ii ad\u00e2nci vor \u00eenghi\u0163i orice efort. Groaz\u0103. Groaz\u0103 purificatoare. O primesc cu recuno\u015ftin\u0163\u0103 \u2013 \u015ftiu c\u0103 el va m\u0103tura cu o m\u0103tur\u0103 aspr\u0103 tot ce-i m\u0103runt, trec\u0103tor, \u00eent\u00e2mpl\u0103tor \u015fi va r\u0103m\u00e2ne doar o necesitate ardent\u0103 de dragoste, o pasiune crud\u0103 care \u00een\u015furubeaz\u0103 \u00een sine tot corpul, tot sufletul meu. C\u00e2nd acest taifun va fi luat \u015fi dus \u00een infinitul de deasupra culmilor \u00eenalte ale mun\u0163ilor, atunci va surveni o puritate de cristal, o transparen\u0163\u0103 prin care se vede ceea ce nu este accesibil nici pentru judecat\u0103, nici pentru minte, nici pentru inim\u0103. Not\u0103 violent\u0103 a v\u00e2ntului de toamn\u0103. Nu te voi uita c\u00e2t voi fi viu. Valuri \u00een ochi. Fr\u00e2nturi de vers. Friguri. B\u0103taia deas\u0103 a inimii. Pumnii str\u00e2n\u015fi. Privirea str\u0103punge totul \u015fi nici chiar pustietatea nu-i un obstacol pentru ea.<\/p>\n
Am 30. Am \u015fi fire c\u0103runte. Le privesc \u015fi \u00een\u0163eleg \u2013 tr\u0103irile nu\u00a0 trec f\u0103r\u0103 urm\u0103. Odat\u0103 \u015fi odat\u0103 rezerva de rezisten\u0163\u0103 se va epuiza. Odat\u0103 \u015fi odat\u0103 am s\u0103 p\u0103r\u0103sesc acest p\u0103m\u00e2nt, am s\u0103-i las pe ace\u015fti oameni care mi-s mai dragi ca via\u0163a, am s\u0103 las animalele la care \u0163in mai mult dec\u00e2t la mul\u0163i oameni, ace\u015fti mun\u0163i cu groaza lor f\u0103r\u0103 margini, aceast\u0103 mare cu apele ei \u00eenalte. Eu voi pleca, ei vor pleca \u015fi unde ne vom \u00eent\u00e2lni cu to\u0163ii? Unde ne vom g\u0103si? Iubito, unde ne vom reg\u0103si?<\/p>\n
Ocupa\u0163iile ce ni le g\u0103sim \u2013 \u0163in minte vremurile c\u00e2nd, de bun\u0103 seam\u0103, m\u0103 interesa ceva. M\u0103 preocupa studierea limbilor, matematicii, fizicii, c\u0103utam ceva \u00een studii psihologice \u015fi \u00een filozofia neoplatonic\u0103, rumegam istoriile unor oameni \u00eendep\u0103rta\u0163i \u015fi necunoscu\u0163i mie, pl\u00e2ngeam de durerea personajelor literare, fiind fericit c\u00e2nd totul le reu\u015fea. Cunosc o mul\u0163ime de oameni care au f\u0103cut toate astea p\u00e2n\u0103 la mine \u015fi o fac \u015fi acum. Nu-i iau \u00een seam\u0103 pe cei care o fac din necesitate, care fac din asta o profesie. \u00cei am \u00een vedere pe cei care caut\u0103 \u00een asta un refugiu. Nu \u00een\u0163eleg. Or, dac\u0103 prive\u015fti cu onestitate aceste ocupa\u0163ii, apoi totul se face praf. Personajele, fie ele pl\u0103smuite sau nu, sunt numai personaje. \u015etiin\u0163a nu-i dec\u00e2t \u015ftiin\u0163\u0103. Totul e limitat de \u00eensu\u015fi obiectul studiului s\u0103u. Orice activitate e limitat\u0103 de \u00eensu\u015fi obiectul s\u0103u. Mai devreme sau mai t\u00e2rziu, survine pustiirea sufletului. Sigur, po\u0163i s\u0103 depui p\u00e2n\u0103 la infinit eforturi de cultivare \u015fi men\u0163inere a intereselor tale, dar numai \u00een clipele rarisime de relaxare sufleteasc\u0103. Dar c\u00e2nd perioada de minimum de energie a trecut, iar e\u015fti ridicat pe pisc \u015fi iar\u0103\u015fi te bat toate v\u00e2nturile, purt\u00e2ndu-te nu se \u015ftie unde. Poate, pur \u015fi simplu, sunt bolnav? Ba nu, v\u0103d etapele c\u0103ii mele \u015fi-mi dau seama c\u0103 totul a fost pe cinste, c\u0103 nu exist\u0103 un alt punct final \u015fi c\u0103 ar trebui s\u0103 trec prin toate \u2013 dac\u0103 a\u015f lua-o de la \u00eenceput. Dac\u0103 asta-i boal\u0103, hai s\u0103-i zicem a\u015fa. \u00censeamn\u0103 c\u0103 mie-mi place s\u0103 fiu bolnav \u00ceN ACEST FEL. \u00censeamn\u0103 c\u0103 nu trebuie s\u0103 privesc \u00eenapoi. \u00censeamn\u0103 c\u0103 trebuie s\u0103 m\u0103 ridic \u015fi s\u0103 merg. Sie-\u015fi \u00een \u00eent\u00e2mpinare. La \u00eent\u00e2lnire \u00een nic\u0103ieri. Am vrut totdeauna s\u0103 iubesc. Acesta-i adev\u0103rul, oric\u00e2t m-a\u015f fi sfiit de el \u00een copil\u0103rie \u015fi oric\u00e2t l-a\u015f ascunde de ochi str\u0103ini acum. Totdeauna i-am mers \u00een \u00eent\u00e2mpinare. Mai poate oare cineva s\u0103 spun\u0103 despre sine acela\u015fi lucru? A\u015f vrea s\u0103-l v\u0103d pe a\u015fa un om. Mi-s dezgust\u0103toare construc\u0163iile teoreticienilor care-s gata s\u0103 reduc\u0103 totul la nenorocitul complex al autoconserv\u0103rii. Totdeauna se va g\u0103si un binevoitor care va explica f\u0103r\u0103 greutate necesitatea mea de a iubi prin simpla necesitate de dragoste de sine, prin simpla acumulare de aten\u0163ie \u00eendreptat\u0103 asupra-mi, printr-o simpl\u0103 circula\u0163ie a m\u0103rfurilor \u00een care principalul capital este aten\u0163ia \u015fi propria demnitate. Dracul s\u0103-l ia, n-are dec\u00e2t s\u0103 explice.<\/p>\n
Ei, cine va citi asta? Cine, \u00een afar\u0103 de mine? Eu, ce-i drept, nu citesc cele scrise. \u00censeamn\u0103 c\u0103 nu va citi nimeni? Atunci de ce scriu? Speran\u0163a c\u0103 foaia de h\u00e2rtie \u00ee\u015fi va g\u0103si, totu\u015fi, destinatarul, speran\u0163a efemer\u0103 c\u0103 o pr\u0103pastie f\u0103r\u0103 fund poate fi trecut\u0103 de o foi\u0163\u0103 de h\u00e2rtie care, fiind \u00een\u015ff\u0103cat\u0103 de v\u00e2ntul evenimentelor, va traversa f\u0103r\u0103 grab\u0103 spa\u0163ii inimaginabile, nimerind tocmai \u00een m\u00e2inile CELEA, chiar \u00een fa\u0163a ochilor CELORA, va deveni accesibil\u0103 ACELEI inimi.<\/p>\n
Odat\u0103 \u00een copil\u0103rie, sc\u0103ld\u00e2ndu-se, ea a sim\u0163it sub picioare o bucat\u0103 lunecoas\u0103 de b\u00e2rn\u0103. De atunci, chiar dac\u0103 nu se teme s\u0103 \u00eenoate, se teme de fund. \u00cencerca\u0163i s\u0103 p\u0103trunde\u0163i \u00een esen\u0163a acestei istorii simple, \u00eencerca\u0163i s-o reciti\u0163i, s-o tr\u0103i\u0163i \u015fi ve\u0163i vedea c\u0103 lumea ne\u015ftiutului str\u0103punge via\u0163a noastr\u0103 \u015fi pleac\u0103 departe \u2013 cine va cuteza s\u0103 stea \u00een calea acestui \u015fuvoi? Cine va \u00eendr\u0103zni s\u0103 se lase dus de el? Ne str\u00e2ngem molcum aripile la spate, or, \u00een ele poate da o rafal\u0103 de v\u00e2nt \u015f-atunci cum s\u0103 r\u0103m\u00e2nem pe p\u0103m\u00e2nt? Cum s\u0103 ne \u0163inem de el? Ar\u0103ta\u0163i-mi-l pe vreunul care ar putea s\u0103 se \u0163in\u0103, chiar \u015ftiind c\u0103 \u00eenainte e ceva de nedescris, de neconceput, inexistent. C\u00e2nd v\u00e2ntul bate \u00een aripi, nu-\u0163i r\u0103m\u00e2ne dec\u00e2t s\u0103 zbori. O istorie simpl\u0103 ce i s-a \u00eent\u00e2mplat unei feti\u0163e mici \u2013 parc\u0103 ea \u015ftia c\u0103 aceast\u0103 istorie are s-o \u00eenso\u0163easc\u0103 toat\u0103 via\u0163a ca un c\u00e2ine credincios? Sim\u0163im oare atunci c\u00e2nd ni se \u00eent\u00e2mpl\u0103 o asemenea istorie care va influen\u0163a, \u00eentr-un mod ne\u00een\u0163eles, dar \u015fi inevitabil, via\u0163a noastr\u0103? Uneori, pe nea\u015fteptate, o privire fugar\u0103, un cuv\u00e2nt f\u0103r\u0103 grab\u0103, o \u00eent\u00e2lnire aproape istovitoare, o re\u0163inere aproape imperceptibil\u0103, e de ajuns ca s\u0103 \u00een\u0163elegi \u2013 s-a \u00eent\u00e2mplat CEVA. Nici un fel de alte atribute nu exist\u0103. Oric\u00e2t de ad\u00e2nc ai privi, n-ai s\u0103 vezi nimic, totu\u015fi \u015ftii: ASTA s-a \u00eent\u00e2mplat. E un mister. Un mister adev\u0103rat \u015fi s\u0103 te apropii de el \u2013 br-r-r, \u00eenghea\u0163\u0103 s\u00e2ngele \u00een vine \u015fi \u0163i se taie r\u0103suflarea.<\/p>\n
M\u0103 fac din unul doi atunci c\u00e2nd sunt \u00een mun\u0163i \u2013 eu \u015fi muntele, muntele care devine eu. M\u0103 fac din unul doi atunci c\u00e2nd \u00een mine setea de via\u0163\u0103 se lupt\u0103 cu pasiunea pentru moarte \u2013 ele dialogheaz\u0103 ca eu \u015fi eu. M\u0103 fac din unul doi atunci c\u00e2nd iubesc \u2013 sunt eu care iube\u015fte \u015fi eu pe care-l iubesc.<\/p>\n
Exist\u0103 o sl\u0103biciune care nu este un scop \u00een sine, care este sl\u0103biciune doar pe at\u00e2t pe c\u00e2t se \u00eenstr\u0103ineaz\u0103 de for\u0163\u0103 ca de un element care tulbur\u0103 transparen\u0163a percep\u0163iei, aceast\u0103 sl\u0103biciune nu d\u0103 nimic, nu pierde nimic, aceast\u0103 sl\u0103biciune e for\u0163a ml\u0103dioas\u0103 a unui ram elastic. Aceast\u0103 sl\u0103biciune este latura elastic\u0103 a for\u0163ei. \u00cemi apar diferite g\u00e2nduri c\u00e2nd nu fac nimic dec\u00e2t s\u0103 te privesc. A\u015f vrea s\u0103 le z\u0103tresc, ele nu-s constructive \u015fi-s ce\u0163oase, dar… vreau s\u0103 le rostesc \u00een glas. Eu nu c\u0103 a\u015f expune, eu tr\u0103iesc \u00een cuvinte atunci c\u00e2nd le spun unui om care mi-i pl\u0103cut.<\/p>\n
Tot ce nu-i \u00een\u0163eles r\u0103sare ambiguu. Toat\u0103 ambiguitatea genereaz\u0103 polisemie, tot ce-i polisemantic ne d\u0103 simfonia, simfonia conduce spre armonie, spre p\u0103trundere, spre dizolvare, spre dispari\u0163ie, nimic nu e ve\u015fnic \u00een acea m\u0103sur\u0103 \u00een care e ve\u015fnic ceea ce a disp\u0103rut.<\/p>\n
Vine timpul c\u00e2nd visele devin profunde, grandioase \u00een mul\u0163imea lor de semnifica\u0163ii, c\u00e2nd, trezindu-te, \u015ftii c\u0103 asta a fost realitatea ce mai adev\u0103rat\u0103, iar acea realitate fals\u0103 care era luat\u0103 drept realitate p\u00e2n\u0103 acum… ce s\u0103 zici, exist\u0103 \u015fi \u00een ea un s\u00e2mbure de adev\u0103r, dar ponderea gunoiului e at\u00e2t de mare, \u00eenc\u00e2t… \u00cen calitate de propulsor po\u0163i utiliza diferi\u0163i carburan\u0163i. \u00cen orice caz, pentru a porni din loc sunt bune toate mijloacele \u2013 \u015fi presiunea sexual\u0103, \u015fi chinurile singur\u0103t\u0103\u0163ii etc. Dar un adev\u0103rat salt \u00eenainte \u00eel asigur\u0103 energia dragostei. Ca un experimentator onest, ca un om care arunc\u0103 f\u0103r\u0103 regret la gunoi tot ce-i fals, care-\u015fi provoac\u0103 f\u0103r\u0103 mil\u0103 chinuri sie \u015fi chiar altora \u00een agonia sa de c\u0103utare a adev\u0103rului, m\u0103rturisesc: dragostea e lucrul cel mai surprinz\u0103tor din toate cele \u00eent\u00e2lnite p\u00e2n\u0103 acum. C\u00e2nd se produce o sp\u0103rtur\u0103, iar se produce odat\u0103, atunci \u015fi aten\u0163ia devine un prieten apropiat al dragostei, \u015fi toat\u0103 f\u0103ptura mea tremur\u0103 \u015fi vibreaz\u0103 \u00een anticiparea unei noi vie\u0163i, visele devin o parte din realitate \u015fi \u00eenc\u0103 multe-multe… Sigur, am \u00een vedere anume dragostea care se deosebe\u015fte de dragostea obi\u015fnuit\u0103, dragostea-proprietate. Ca inginer al sufletului meu, \u00eemi spun c\u0103 anume acest motor mi-l aleg pentru ma\u015fina mea. Ca mag, v\u0103d c\u0103 neobi\u015fnuita profunzime \u00eemi vine \u00een \u00eent\u00e2mpinare, ca om, simt c\u0103-n asta mi-i realizarea, \u00een asta mi-i fericirea.<\/p>\n
Eu pot s\u0103 v\u0103d \u015fi v\u0103d multe, dar eu, pur \u015fi simplu, nu privesc \u00eentr-acolo, \u00een viitor, \u00een ceea ce \u015fi cum va fi. Doar nu sunt zeu, sunt numai un copil abia n\u0103scut \u00een samadhi. \u015ei-mi vine greu s\u0103 p\u0103strez impar\u0163ialitatea fa\u0163\u0103 de ceea ce v\u0103d \u015fi mi se pare de multe ori c\u0103 nu pot s\u0103 m\u0103 opun intelectului meu, prostescului instinct omenesc \u201ede a face totul cum e mai bine\u201d, \u015fi atunci m\u0103 amestec \u00een misterul misterelor, perturb\u00e2nd \u015fuvoiul. Iat\u0103 de ce am ales, pur \u015fi simplu, am\u00e2narea viziunii mele p\u00e2n\u0103 atunci c\u00e2nd voi fi absolut sigur c\u0103 nu m\u0103 amestec, nu \u00eencerc S\u0102 FAC ceva cu cele v\u0103zute, altfel totul se pierde, se trivializeaz\u0103, pleac\u0103 tocmai acea ne-\u00eent\u00e2mplare.<\/p>\n
Tu\u015find, m-am ridicat de pe p\u0103m\u00e2nt \u015fi, tr\u0103g\u00e2nd pe mine scurta, am pornit spre marginea p\u0103durii. Iarba albastr\u0103, arborii care cresc cu r\u0103d\u0103cinile \u00een sus, lacul care s-a pr\u0103bu\u015fit peste mine cu malul s\u0103u greu \u2013 totul m\u0103 petrecea, totul sc\u00e2r\u0163\u00e2ia, gemea \u015fi t\u0103l\u0103zuia. Via\u0163a d\u0103dea peste margini, lumea se \u00eenmul\u0163ea, inima durea. Trebuie s\u0103 fac un pas. Trebuie s\u0103 fac un singur pas. Ei, nu \u015ftiu eu \u00eencotro, dar trebuie. Exist\u0103 un pas pe care nu-l po\u0163i face \u00eencotrova. Dac\u0103 e un pas undeva anume, apoi nu-i pasul cela. Repetam aceste cuvinte ca pe un desc\u00e2ntec, ca pe o momeal\u0103. Pasul nu poate fi f\u0103cut undeva anume. Pasul trebuie f\u0103cut \u015fi gata. Pur \u015fi simplu, f\u0103cut. Un simplu pas. Iat\u0103 paradoxul. Iat\u0103 blestemata ne\u015ftire putred\u0103 a ac\u0163iunilor simple. \u00cemi plac cuvintele simple, pre\u0163uiesc sentimentele simple, v\u0103d simplitatea ini\u0163ial\u0103 a dragostei \u015fi acum trebuie s\u0103 fac un efort ca s\u0103 \u00eenv\u0103\u0163 s\u0103 fac pa\u015fi simpli.<\/p>\n
Prima dat\u0103 aceast\u0103 idee mi-a venit tare demult, c\u00e2nd ea era doar o poveste \u00een culori roze, iar eu eram acolo mai cur\u00e2nd un obiect al experimentului dec\u00e2t un experimentator. Treceau anii, povestea r\u0103m\u00e2nea poveste, \u015fi iat\u0103 c\u0103 a sosit momentul c\u00e2nd eu nu mai puteam s\u0103 m\u0103 concep ca un martor pasiv la evenimentele pl\u0103smuite de mine. Apoi a urmat o via\u0163\u0103 obi\u015fnuit\u0103, lipsit\u0103 de interes, care mi-a suprimat, \u00een mare m\u0103sur\u0103, originalitatea. Dar \u00eentr-un careva moment vechiul meu vis, care murise deja, a ren\u0103scut \u00eentr-un nou ve\u015fm\u00e2nt, el mi-a eclipsat privirea \u015fi de atunci nu mai puteam s\u0103 m\u0103 g\u00e2ndesc la nimic altceva.<\/p>\n
Iat\u0103 a\u015fa, \u00eentre dejun \u015fi pr\u00e2nz, am hot\u0103r\u00e2t s\u0103 edific o lume nou\u0103. Emo\u0163ia e un lucru ce are durat\u0103 \u00een timp, iar tr\u0103irea este totdeauna momentan\u0103, ea exist\u0103 totdeauna doar aici \u015fi acum. Tr\u0103irea e un punct cu lungime nul\u0103. E catarsisul. Dup\u0103 cum puterea unui cu\u0163it este concentrat\u0103 pe ascu\u0163i\u015f, \u00eentr-un punct ce nu are lungime, tot a\u015fa \u015fi tr\u0103irea e concentrat\u0103 \u00eentr-o clip\u0103, acolo, unde nu exist\u0103 nici trecut, nici viitor.<\/p>\n
\u00cen fa\u0163a unei careva ve\u015fnicii proaste astea toate sunt de\u015fert\u0103ciunea de\u015fert\u0103ciunilor. A\u015fa sau altfel, azi, m\u00e2ine sau poim\u00e2ine va trebuie s\u0103 te a\u015fezi singur \u00een fa\u0163a\u00a0 ta \u015fi s\u0103 \u00een\u0163elegi \u2013 uite acum voi \u015fedea \u015fi voi num\u0103ra nu orele, ci minutele. \u015ei atunci totul se va sf\u00e2r\u015fi repede. Toate au limit\u0103.<\/p>\n
Dac\u0103 nu te fixezi rigid de un moment concret al vie\u0163ii, atunci emo\u0163iile cedeaz\u0103 locul tr\u0103irilor, or, emo\u0163iile sunt totdeauna o consecin\u0163\u0103, un produs al con\u015ftientiz\u0103rii tr\u0103irii, chiar dac\u0103 acest lucru trece pe neobservate. Iar tr\u0103irea pur\u0103 se deosebe\u015fte cardinal de emo\u0163ii \u2013 ea este \u00eens\u0103\u015fi esen\u0163a vie\u0163ii, de la practica tr\u0103irii pure pan\u0103 la Samadhi este doar un pas. Trecerea la tr\u0103irea pur\u0103 se simte ca \u015fi cum \u0163i s-ar t\u0103ia, prin surprindere, r\u0103suflarea, tu te pr\u0103bu\u015fe\u015fti \u00eentr-un domeniu al unei profunzimi deosebite \u015fi al unei vie\u0163i deosebite, alteia, care este saturat\u0103 \u00een plin\u0103tatea ei. Te \u00eeneci cu aceast\u0103 senza\u0163ie de plin\u0103tate, sim\u0163i c\u0103 asta este realizarea-limit\u0103. Lumea-\u015fi deschide incredibilele profunzimi.<\/p>\n
Exist\u0103 o \u015fans\u0103 ce rezid\u0103 \u00een dragostea f\u0103r\u0103 r\u0103spuns. Po\u0163i s\u0103 valorifici aceast\u0103 \u015fans\u0103 atunci c\u00e2nd mergi \u00een \u00eent\u00e2mpinarea tr\u0103irilor tale f\u0103r\u0103 team\u0103 \u015fi repro\u015f. La fundul fundului disper\u0103rii trezite de o dragoste lipsit\u0103 de reciprocitate se afl\u0103 o mare comoar\u0103, dar ea e accesibil\u0103 numai unor oameni puternici \u015fi pasiona\u0163i, capabili s\u0103 se cufunde at\u00e2t de ad\u00e2nc ca s-o ridice. Este o ocupa\u0163ie pentru oamenii puternici, dar, pe de alt\u0103 parte, anume \u00een asta cre\u015fte puterea.<\/p>\n
C\u00e2nd aud din strad\u0103 strig\u0103tul unei fete \u2013 departe, \u00eenc\u00e2t e abia perceptibil \u015fi nu e clar \u2013 e o \u015ftreng\u0103rie sau o chemare, mi se pare totdeauna c\u0103 cineva m\u0103 strig\u0103 pe mine, cineva nu mai are puteri s\u0103 rabde \u015fi iat\u0103 c\u0103 a ie\u015fit \u00een strad\u0103 \u015fi strig\u0103, pur \u015fi simplu, \u00een speran\u0163a c\u0103 eu voi auzi-o. Dau mai \u00eencet muzica \u015fi g\u00e2ndurile, \u00eencremenind l\u0103untric, ascult\u00e2nd \u015fi a\u015ftept\u00e2nd. A\u015f vrea s\u0103 m\u0103 \u00eembrac imediat, s\u0103 alerg \u00een strad\u0103 \u015fi s\u0103 strig drept r\u0103spuns: \u201eSunt aici!!!\u201d<\/p>\n
Mun\u0163ii m-au lipsit de aer, dragostea mi-a luat p\u0103m\u00e2ntul, oamenii m-au deposedat de credin\u0163\u0103, durerea mi-a r\u0103pit speran\u0163a. C\u00e2nd desfaci, neputincios, pumnul \u015fi tot ce \u0163ii \u00ee\u0163i lunec\u0103 din m\u00e2ine, eu m\u0103 uit la m\u00e2inile r\u0103mase cu nimic \u015fi v\u0103d c\u0103 totul e pierdut, m\u00e2inile iar \u00eencep s\u0103 perceap\u0103, tot ce fusese pierdut rena\u015fte \u00een mine. Exist\u0103 ceva ce nu poate fi pierdut niciodat\u0103, dar, pierz\u00e2nd, uit de fiecare dat\u0103 acest lucru. \u015ei-mi amintesc iar, descoperindu-m\u0103 din nou pe acest p\u0103m\u00e2nt.<\/p>\n
Am observat c\u0103 Akutagava, c\u00e2nd vroia s\u0103 exprime o continuitate inseparabil\u0103 a evenimentelor, recurgea la particula \u201e-no\u201d: \u201eAru sigure-no furu ban-no doto des\u201d. Eu, privind ce-am scris, v\u0103d c\u0103 exploatez conjunc\u0163ia \u201e\u015fi\u201d, ba de multe ori ignorez virgulele \u2013 continuitatea mi-i mai scump\u0103 dec\u00e2t corectitudinea. Cu c\u00e2t merg mai departe, cu at\u00e2t mai mult m\u0103 \u00eempiedic\u0103 virgulele, c\u00e2nd ele nu-s o expresie a unei pauze fire\u015fti.<\/p>\n
Iar prima oar\u0103 eu puteam s\u0103 m\u0103 \u00eentorc \u015fi s\u0103 plec. \u015ei n-ar fi fost nimic din toate astea. Ar fi fost doar un dor m\u0103cin\u0103tor de ceea ce n-am ispr\u0103vit s\u0103 fac, ca o tr\u0103dare de sine, dar, se vede, asta nu ar fi at\u00e2t de dureros. \u00cens\u0103 aceea, se vede, nu-i o alegere pentru mine. Uite asta, se vede, e a mea.<\/p>\n
C\u00e2nd \u015fed \u00een p\u0103dure l\u00e2ng\u0103 rug, dac\u0103 am venit \u00eentr-acolo pe o zi-dou\u0103 sau pe vreo or\u0103-dou\u0103 ca s\u0103 \u015fed \u00een natur\u0103 sub copacii care fream\u0103t\u0103, s\u0103 citesc o carte sau s\u0103 m\u0103 g\u00e2ndesc lini\u015ftit \u00een singur\u0103tate calm\u0103 la via\u0163a mea, c\u00e2nd g\u00e2ndurile-mi sunt concentrate \u015fi nu se \u00eentorc \u00een ora\u015f, la obi\u015fnuitele griji, \u00een asemenea momente sunt mobilizat, simt mirosul v\u00e2ntului proasp\u0103t, simt c\u00e2t de drep\u0163i stau pinii \u015fi c\u00e2t de repede se a\u015ftern mu\u015fchii \u015fi prospe\u0163imea din afar\u0103 devine prospe\u0163ime l\u0103untric\u0103. \u00centorc\u00e2ndu-m\u0103, aduc toate astea cu mine. Nu vreau s\u0103 simt nimic din toate astea al meu \u015fi de aceea acolo unde unii nu pot s\u0103 se rup\u0103 nici pentru o clip\u0103 din de\u015fert\u0103ciune eu m\u0103 simt ca un c\u0103l\u0103tor l\u00e2ng\u0103 rug \u2013 liber, mobilizat, plin de prospe\u0163ime, liber.<\/p>\n
C\u00e2teva nume ce-mi r\u0103m\u00e2n apropiate orice ar fi, creatorii a tot ce tr\u0103ie\u015fte \u00een mine, ce tr\u0103ie\u015fte prin mine: Akutagava, Cobo Abe, Kawabata, Fauls, Castaneda, Nicoll, Liosa, Frish, Krishnamurti, Suso, Tauler, Osho, Nietzsche, Ramakrishna, Milarepa, Gazdanov… E o serie hipnotic\u0103 de nume, c\u00e2nd le pronun\u0163, \u00eenm\u0103rmuresc \u015fi o promoroac\u0103 fierbinte \u00eemi acoper\u0103 inima \u2013 m\u0103 simt din\u0103untru, v\u0103d un \u015fir nesf\u00e2r\u015fit, ascult o lini\u015fte detun\u0103toare, care trece de la inim\u0103 la inim\u0103, aud cum acest tunet bubuie \u00een lini\u015fte de cristal \u015fi e de culoare s\u00e2ngerie.<\/p>\n
Uneori, c\u00e2nd m\u0103 trezesc, visul \u00eemi las\u0103 o senza\u0163ie stranie \u015fi, dac\u0103 nu te atingi cu m\u00e2inile de cap, nu te mi\u015fti o vreme, l\u0103s\u00e2ndu-te prad\u0103 mo\u0163\u0103ielii, po\u0163i s\u0103-i permi\u0163i acestei senza\u0163ii s\u0103 se contureze \u00eentruc\u00e2tva mai clar.\u00a0 Se pare c\u0103 ea nu e legat\u0103 nici de subiectul visului, \u00een genere de nimic \u2013 ea e stranie, vine de undeva din str\u0103funduri, e tr\u0103it\u0103 oarecum cu nelini\u015fte, ea nu seam\u0103n\u0103 deloc cu nimic din ceea cu ce te ciocne\u015fti \u00een realitatea treaz\u0103 sau \u00een realitatea visului. Se pare ca ea vine chiar din ad\u00e2nc. O senza\u0163ie \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u0103toare \u2013 \u015fi captivant\u0103, \u00een acela\u015fi timp. \u00censp\u0103im\u00e2nt\u0103toare, fiindc\u0103 poart\u0103 \u00een sine o amenin\u0163are pentru tot ce este \u00een afara ei, cu c\u00e2t mai puternic\u0103 este sim\u0163irea individualit\u0103\u0163ii, cu at\u00e2t mai tare ea pare a fi o umbr\u0103 plan\u0103. Iar atr\u0103g\u0103toare este pentru c\u0103 \u00eentr-acolo mi-i \u00eendreptat drumul, pentru c\u0103 asta e o p\u0103trundere spre tr\u0103irea direct\u0103 a golului care umple totul.<\/p>\n
Un peregrin solitar \u00een lumile r\u0103zle\u0163irii.<\/p>\n
Se consider\u0103 c\u0103 femeia tr\u0103ie\u015fte \u00een sim\u0163ire. \u00cen realitate, sim\u0163irea tr\u0103ie\u015fte \u00een femeie. Se crede c\u0103 un b\u0103rbat trebuie s\u0103 fie puternic. De fapt, puterea \u00eel cere pe b\u0103rbat pe masa ei \u2013 \u00eei trebuie hran\u0103. Puterea ia \u00een m\u00e2ini furculi\u0163a-onoare \u015fi cu\u0163itul-demnitate, \u00eel pune pe b\u0103rbat \u00een farfuria-preferin\u0163\u0103 \u015fi-l rumeg\u0103 cu gust. Dar eu nu-s tentat s\u0103 fac aceast\u0103 sacrificare de sine \u2013 ies din farfurie, \u00eemi las acolo ve\u015fmintele \u015fi plec. Las\u0103 v\u00e2ntul s\u0103-mi t\u0103m\u0103duiasc\u0103 r\u0103nile, las\u2019 s\u0103-mi \u015ftearg\u0103 numele scris pe nisip \u015fi atunci puterea nu m\u0103 va g\u0103si. M\u0103 joc de-a v-a\u0163i ascunselea. Sunt din nou copil. Fac bulbuci, m\u0103 chior\u0103sc la soare \u015fi dau din dege\u0163ele \u00een ap\u0103 z\u0103pezii topite. Oglinda ei susur\u0103toare \u00eemi spune ceva, dar mie asta nu-mi trebuie.<\/p>\n
\u00cencr\u00e2ncenarea \u2013 iat\u0103 prietenul meu credincios. Nu-i \u00een\u0163eleg pe oamenii incurabil de politico\u015fi, care-\u015fi edific\u0103 rela\u0163iile cu al\u0163i oameni tot a\u015fa cum se uit\u0103 \u015facalul la hrana lui \u2013 e alterat\u0103 carnea, dar e carne. Nu accept polite\u0163ea de dragul polite\u0163ii, comunicarea de dragul comunic\u0103rii. Pot fi brutal, pot fi tandru, pot fi \u015fi furios atunci c\u00e2nd furia e \u00eendreptat\u0103 spre spargerea zidului dintre mine \u015fi propria mea prostie. Unde s-au pierdut oamenii p\u0103tima\u015fi? Unde \u0163i-s ou\u0103le, b\u0103rbatule? Unde \u0163i-s ghearele, femeie? \u00cencr\u00e2ncenarea nu e agresiune, nu e ur\u0103 \u015fi iritare, \u00eencr\u00e2ncenarea este incompatibil\u0103 cu tot acest gunoi. Ura, agresiunea, iritarea sunt sentimente distructive, ele te fac slab, neputincios, fiindc\u0103 sunt reversul setei de posesiune, exprim\u0103 preten\u0163iile consumiste fa\u0163\u0103 de lume. Dac\u0103 lumea nu e a\u015fa cum o vreau eu, asta m\u0103 face irascibil sau agresiv. \u00cencr\u00e2ncenarea e altceva. \u00cencr\u00e2ncenarea este o \u00eencordare supraomeneasc\u0103 a tuturor for\u0163elor tale \u00een \u00eencercarea de a rupe acest v\u0103l, e o aspira\u0163ie spre lumin\u0103, spre str\u0103lucire. \u00cencr\u00e2ncenarea e un sentiment luminos. \u00cencr\u00e2ncenarea e ultimul salt disperat \u00een \u00eencordarea total\u0103 a puterilor dragostei \u015fi tandre\u0163ei. Nu poate fi \u00eencr\u00e2ncenat cu adev\u0103rat acela care nu e-n stare s\u0103 fie tandru p\u00e2n\u0103 la infinit, nu poate fi \u00eencr\u00e2ncenat acela care nu e-n stare s\u0103-\u015fi sacrifice via\u0163a de dragul vie\u0163ii. \u00cencr\u00e2ncenarea e un sentiment la care e capabil doar cel cu aspira\u0163ii, cel care-\u015fi pune tot sufletul \u00een capacitatea de a iubi \u015fi \u00een necesitatea de a iubi \u2013 toate celelalte sunt prea m\u0103runte pentru a trezi \u00eencr\u00e2ncenarea, iar cel m\u0103runt nu poate fi cr\u00e2ncen. Nu poate fi cr\u00e2ncen cel care nu poate fi concentrat. \u00cencr\u00e2ncenarea nu ra\u0163ioneaz\u0103, anume de aceea ea e capabil\u0103 s\u0103 m\u0103 smulg\u0103 dincolo de pragul mor\u0163ii mele. Un Buddha \u00eencr\u00e2ncenat. \u00cencr\u00e2ncenarea devoreaz\u0103 cu tot cu m\u0103runtaie tot ce-i de\u015fert \u015fi iluzoriu, omului \u00eencr\u00e2ncenat nu-i pas\u0103 de polite\u0163e \u015fi convenien\u0163e \u2013 el roade zidul cu din\u0163ii, despre care polite\u0163e mai poate fi vorba! \u00cencr\u00e2ncenarea nu poate fi \u00eendreptat\u0103 spre ceva de\u015fert \u015fi n\u0103scocit \u2013 ea se va \u00eentoarce \u015fi va pleca. \u00cencr\u00e2ncenarea e selectiv\u0103 prin sine \u2013 ea se na\u015fte \u00een ciocnirea cu moartea. Anume din aceast\u0103 cauz\u0103 \u00eencr\u00e2ncenarea nu poate fi \u00eendreptat\u0103 asupra altui om, ea poate fi \u00eendreptat\u0103 \u00eempotriva prostiei care omoar\u0103 sufletul \u015fi pustie\u015fte inima \u015fi aici nu conteaz\u0103 dac\u0103-i \u00een mine sau \u00een tine prostia asta.<\/p>\n
Undeva \u00een acest cerc se afl\u0103 o colib\u0103 veche, \u00een care vie\u0163uiesc b\u0103tr\u00e2ni ar\u0103mii de vreme. B\u0103rbile lor sunt \u015fuvi\u0163e de ve\u015fnicie \u015fi inima li-i impasibil\u0103. B\u0103tr\u00e2ne\u0163ea li-i binecuv\u00e2ntat\u0103, ea nu se poate apropia de simplitatea lor impecabil\u0103, ea nu e-n stare s\u0103-i \u00eemb\u0103tr\u00e2neasc\u0103 pe cei care nu se \u0163in mor\u0163i\u015f de tinere\u0163e, energia nu-i poate p\u0103r\u0103si, fiindc\u0103 ei singuri au emanat-o, puterea nu-i poate tr\u0103da, ei \u00een\u015fi\u015fi au tr\u0103dat-o demult, l\u0103s\u00e2ndu-se cuprin\u015fi de sl\u0103biciune nelimitat\u0103. Limita puterii se afl\u0103 \u00een sl\u0103biciunea ini\u0163ial\u0103 \u2013 ce poate \u00eenvinge aceast\u0103 putere detun\u0103toare a sl\u0103biciunii absolute? C\u00e2nd omul a dat totul, el devine invulnerabil dup\u0103 cum este invulnerabil\u0103 p\u0103durea, cum sunt invulnerabile florile din lunc\u0103. \u00cen fa\u0163a acestui fapt se pr\u0103bu\u015fesc mun\u0163ii \u015fi se n\u0103ruie st\u00e2ncile milenare.<\/p>\n
\u00centinsurile azurii ale t\u0103rii Bodhi \u2013 ce mai trebuie?<\/p>\n
Straniu lucru \u2013 m\u0103n\u00e2nc \u015fi beau, iar via\u0163a totuna pleac\u0103 din mine. Ce va r\u0103m\u00e2ne dup\u0103 mine? Sigur, sigur c\u0103 da. Eu z\u00e2mbesc \u015fi dau din cap afirmativ memoriei care-mi pune-n fa\u0163\u0103 serviabil:<\/p>\n
<\/p>\n
Ce va r\u0103m\u00e2ne dup\u0103 mine?<\/p>\n
Florile \u2013 prim\u0103vara.<\/p>\n
Cucul \u2013 vara.<\/p>\n
Z\u0103pada curat\u0103 \u015fi rece \u2013 iarna.<\/p>\n
<\/p>\n
Anestezia fireasc\u0103 \u2013 un pustiu imperturbabil \u015fi rece \u2013 exist\u0103 \u00een interiorul fiec\u0103rui om \u015fi atunci c\u00e2nd chinurile devin insuportabile, sufletul g\u0103se\u015fte singur cale \u015fi alunec\u0103 spre aceast\u0103 t\u0103cere rece. Afund\u00e2ndu-te acolo, sim\u0163i aproape o pl\u0103cere \u2013 nu-i durere, nu-i nimic. Aproape pl\u0103cere. Pustie, de cristal, dar aproape fericire. Un nimic r\u0103sun\u0103tor. \u015ei doar acest \u201eaproape\u201d r\u0103m\u00e2ne unicul noura\u015f pe cerul senin. M\u0103 pot resemna cu acest \u201eaproape\u201d?<\/p>\n
Fiecare are un punct vulnerabil. \u015ei anume acest punct \u00eel face puternic.<\/p>\n
\u00cen jur \u2013 n\u0103luci, n\u0103luci… Cum s\u0103 nu devin eu mizantrop? To\u0163i tremur\u0103 de fric\u0103: vor face un pas \u00eentr-o parte \u2013 \u00eei a\u015fteapt\u0103 necunoscutul, drept rezultat, fiecare r\u0103m\u00e2ne \u00een b\u0103ltoaca lui. Am ie\u015fit, t\u00e2r\u00e2ndu-m\u0103, din b\u0103ltoac\u0103 \u2013 ei \u015fi ce? Oare acum dilema const\u0103 \u00een faptul c\u0103 eu sau trebuie s\u0103 plec de la oameni, sau s\u0103 m\u0103 \u00eentorc \u00een b\u0103ltoac\u0103? Omul poate crede c\u0103 a zidit un pode\u0163 \u00eentre via\u0163a veche \u015fi cea nou\u0103, dar aceast\u0103 pr\u0103pastie n-o treci cu pode\u0163ele, orice pode\u0163 duce \u00eenapoi, nu-l po\u0163i zidi p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t, c\u0103ci prea larg\u0103 este pr\u0103pastia dintre cunoscut \u015fi necunoscut, sunt, pur \u015fi simplu, dou\u0103 moduri diferite de a tr\u0103i. \u015ei toate aceste zidiri de pode\u0163e nu-s dec\u00e2t un procedeu perfect de autolini\u015ftire \u015fi adormire. Pr\u0103pastia e trecut\u0103 doar printr-un salt \u2013 un salt disperat, nes\u0103buit. Cine va spune: sunt gata? Cine din cei care a spus va s\u0103ri? To\u0163i cei care au s\u0103rit vor ajunge \u2013 dar asta n-o \u015ftii p\u00e2n\u0103 nu sari. De \u00eentors nu m\u0103 mai pot \u00eentoarce, unde… la pu\u015fc\u0103rie cu bun\u0103 \u015ftiin\u0163\u0103… de aceea simt cum plec \u00eencet, dar sigur, tot mai departe \u015fi mai departe. Ceea m\u0103 fr\u0103m\u00e2nt\u0103, orizonturile care-s \u00een fa\u0163a mea nici nu am cui le ar\u0103ta, c\u0103ci ca s\u0103 le vezi, trebuie, cel pu\u0163in, s\u0103-\u0163i rupi privirea de la trotuarul cu st\u00e2lpi la margini. Cu fiece or\u0103 m\u0103 \u00eendep\u0103rtez iremediabil, numai dragostea e-n stare s\u0103 zideasc\u0103 o leg\u0103tur\u0103 ne\u015ftiut\u0103 prin pr\u0103p\u0103stii inimaginabile \u2013 cred doar \u00een dragoste de la prima privire \u015fi f\u0103r\u0103 priviri \u00een urm\u0103.<\/p>\n
C\u00e2nd priveam \u00een ochii ei \u015fi vedeam acolo o dragoste infinit\u0103, ce era acolo \u00een realitate? Acum trebuie s\u0103 m\u0103 \u00eentreb despre asta, nu, acum trebuie s\u0103-mi r\u0103spund la aceast\u0103 \u00eentrebare. Poate, ochii ei erau o simpl\u0103 oglind\u0103 \u015fi eu, privind \u00een ei, vedeam doar reflectarea demen\u0163ei mele? Ochi acoperi\u0163i cu oglind\u0103 \u2013 este ceva \u00een asta: sim\u0163i plictiseal\u0103 \u2013 vezi plictiseal\u0103, e\u015fti posedat de pasiune \u2013 ai s\u0103 vezi pasiune. Atunci ce-i cu al t\u0103u, cu inima ta \u2013 parc\u0103 ea nu se rupe afar\u0103, parc\u0103 ea nu rupe acoper\u0103mintele-oglind\u0103? Se vede c\u0103 nu, frica \u015fi moartea au jucat de acum la s\u0103rb\u0103toarea lor.<\/p>\n
Unde-i sub\u0163ire, fin, acolo NU se rupe. Numai dac\u0103 acest sub\u0163ire este un sentiment sublim de dragoste p\u0103trunz\u0103toare.<\/p>\n
Nu-mi place s\u0103 reduc sentimentul la \u00een\u0163elegere. Or, \u00een\u0163elegerea \u00eengusteaz\u0103, scurteaz\u0103 \u015fi concretizeaz\u0103. A\u015fa sau altfel, \u00een\u0163elegerea arunc\u0103 la o parte toat\u0103 lumea de dragul ei. Iar sentimentul procedeaz\u0103 tocmai invers \u2013 el poart\u0103 \u00een sine toat\u0103 lumea, dezic\u00e2ndu-se de particularitate. Toate lucrurile apar dintr-un h\u0103u ne\u015ftiut \u015fi po\u0163i s\u0103 arunci o privire \u00een acest h\u0103u prin fiecare din ele. Eu prefer s\u0103 privesc h\u0103ul prin dragoste \u2013 nu, \u00eens\u0103\u015fi dragostea e un h\u0103u. C\u00e2nd sentimentul ajunge la apogeu, mu\u0163e\u015fti. Uite \u00eens\u0103 c\u0103 exist\u0103 un punct situat mai sus, \u015fi altul \u00eenc\u0103…<\/p>\n
<\/p>\n
\u201eTe vor \u00eentreba \u2013 vei spune.<\/p>\n
Nu te-or \u00eentreba \u2013 nu vei spune,<\/p>\n
Ce-i t\u0103inuit \u00een sufletul t\u0103u,<\/p>\n
Nobile Bodhidharma?<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Charles Darwin s-a n\u0103scut \u00een anul 1809. A fost un savant de seam\u0103, \u00een lucrarea c\u0103ruia \u00eentitulat\u0103 \u201eOriginea speciilor\u201d a fost enun\u0163at\u0103 \u015fi elaborat\u0103, pentru prima dat\u0103, teoria evolu\u0163iei. Fiind publicat\u0103 \u00een 1859, aceast\u0103 teorie, \u00een pofida sus\u0163inerii din partea g\u00e2ndirii \u015ftiin\u0163ifice a timpului, a fost supus\u0103 unor atacuri vehemente din partea teologilor. Lui Darwin […]<\/p>\n","protected":false},"author":4,"featured_media":0,"parent":15409,"menu_order":0,"comment_status":"open","ping_status":"closed","template":"","meta":{"_acf_changed":false,"footnotes":""},"class_list":["post-15411","page","type-page","status-publish","hentry"],"acf":[],"yoast_head":"\n