Sexualitatea

Conţinutul capitolului:

05-02-01) Informaţii generale. Primii paşi în dezvoltarea sexualităţii.

05-02-02) Orgasmul. Oprirea la limita orgasmului. Trezirea sexualităţii revelatoare.

05-02-01) Deoarece prin cuvântul „sexualitate” se notează o percepţie specifică ce nu se reduce la nimic altceva, eu, definind termenii care se referă la sexualitate, nu vreau să explic ce este „sexualitatea”, ci vreau doar să stabilesc limitele aplicării diferiţilor termeni, deoarece, în acest domeniu, există o confundare grosolană. Iată de ce tautologia este inevitabilă.

Nu doresc să recurg la termenii „bărbat” şi „femeie”, deoarece ele se asociază cu ipocrizia, cu sexualitatea moartă ori totalmente mecanică, cu atitudinea negativă (AN) faţă de sex, de aceea voi folosi cuvintele „băiat” si „fată”, „domnişoară”.

Pentru denumirea organului sexual masculin folosesc în această carte cuvântul „penis”, deşi în comunicarea dintre boturi se foloseşte cuvântul „pulă” – dacă eliminăm asocierea cu agresiunea şi brutalitatea pe care o simt, de obicei, oamenii atunci când folosesc acest cuvânt, se constată că, din punct de vedere fonetic, el se află într-o rezonanţă mult mai puternică cu sexualitatea decât cuvintele „membru”, „falos”, „organ sexual” etc. Pentru denumirea organului sexual feminin voi folosi în carte (ceea ce corespunde şi cuvântului folosit în comunicarea boturilor) cuvântul „puţă”.

În carte folosesc termenul „a face sex”, deşi boturile, comunicând între ele, nu recurg la această sintagmă, deoarece ea sună foarte mecanic, ci spun „a se freca” – expresia rezonează cu spontaneitatea, deschiderea, firea jucăuşă.

Percepţiile sexuale reprezintă un termen cumulativ ce întruneşte ansamblul percepţiilor specifice care nu se reduc la alte percepţii. Particularităţile caracteristice ale percepţiilor sexuale:

a) ceea ce se exprimă prin cuvintele „plăcere sexuală”, „desfătare sexuală”. În procesul dezvoltării sexualităţii şi PR, plăcerea intră în rezonanţă puternică cu PR din sectorul desfătării (vezi mai jos) – până la apariţia unei percepţii specifice de scurgere a plăcerii în PR.

b) prezenţa unor acţiuni de caracter specific care aduc la plăcere – jocurile cu penisul, cu puţa, cu penisul în puţă etc.

c) prezenţa unor anumite locuri ale corpului în care se manifestă plăcerea (în faza incipientă a dezvoltării sexualităţii, ele sunt localizate deosebit de rigid – penisul, puţa, poponeaţa, sfârcurile)

d) proprietatea de rezonanţă cu PR

Acţiunile sexuale sunt acţiunile efectuate cu scopul de a avea, a susţine sau a intensifica percepţiile sexuale.

Excitarea sexuală („ES”) este percepţia sexuală în care:

a) există plăcerea sexuală;

b) la băieţi începe erecţia (umflarea penisului), la fete – umflarea [labiilor] puţei. La o excitare sexuală puternică, de multe ori, începe eliminarea de lichid din puţă şi penis

c) epicentrul excitării sexuale se află chiar în penis / puţă, cuprinde o regiune aflată ceva mai adânc decât baza penisului / puţei, e în rezonanţă cu cuvintele „puternică”, „pasionată”, „rigidă”.

d) apare o dorinţă puternică de senzaţii suplimentare, care este notată prin termenul cumulativ „a face sex” – a introduce penisul sau degeţelul în puţă, în cur, în guriţă, a privi în ochişori, a vorbi pe teme sexuale, a atinge corpul unul altuia, a linge, a săruta, a suge, a muşca uşor, a strânge etc., şi pe cât e mai puternică excitarea sexuală, pe atât e mai mare dorinţa unor senzaţii puternice în regiunea penisului / puţei, dorinţa de a ajunge la limita orgasmului şi a simţi orgasmul. Dacă în timpul excitării sexuale este prezentă PR, dorinţa de orgasm slăbeşte, iar dorinţa unui sex mai îndelungat şi a unor senzaţii sexuale şi erotice (v. în cele ce urmează) mai variate creşte.

Dorinţa sexuală („DS”) este dorinţa de a avea excitare sexuală. Realizarea DS constă în efectuarea unor acţiuni sexuale.

(Un paragraf facultativ: este interesantă paralela cu senzaţia de gust de caşcaval. Când vreau să mănânc brânză, îmi imaginez aspectul brânzei, îmi imaginez gustul brânzei, dar ce înseamnă „îmi imaginez gustul brânzei”? Asta şi înseamnă că eu „simt gustul brânzei”, numai că într-o formă slabă şi instabilă. Anume gradul şi instabilitatea gustului şi lipsa percepţiilor însoţitoare (senzaţia saturaţiei, de exemplu) ne permite să distingem clar gustul brânzei „real” şi „imaginar”, dar nu există temei de a se crede că percepţiile însoţitoare nu pot fi generate în principiu. De obicei, acest gând este acceptat cu greu – e greu să conştientizezi că, „imaginându-mi gustul brânzei”, eu simt de acum acest gust. Dar să facem o paralelă cu DS – or, când există DS, pot să-mi imaginez o fată nudă şi atunci apare ES! Oamenii folosesc foarte des acest mecanism pentru a avea ES – îşi imaginează, privesc fotografii, filme, desene animate. Şi nimeni nu are îndoieli în faptul că ES care apare în aceste cazuri este anume ES).

Excitarea erotică („EER”) – este o percepţie sexuală, în cazul căreia:

1. lipseşte erecţia şi umflarea [labiilor] puţei, nu se elimină lichid din penis / puţă (bineînţeles, erecţia / umflarea se manifestă şi în timpul excitării erotice în cazul când, concomitent cu ea, are loc şi excitarea sexuală)
2. centrul EER se află nu în penis / puţă, pot exista câteva centre – de cele mai multe ori, în adâncul bazinului, centrul pieptului, în gât, inimă, EER se află rezonează mai mult cu noţiunile de „tandră”, „fină”, „învăluitoare”, „radiantă”
3. dorinţa de percepţii suplimentare nu este atât de puternică şi de insistentă ca în cazul excitării sexuale, senzaţiile în regiunea penisului / puţei nu sunt preferenţiale pentru dorinţa de a intensifica EER. Este tipică situaţia când vrei mai tare „să vrei să faci sex” decât „să faci sex”, cele spuse referindu-se, mai ales, la senzaţiile în regiunea penisului / puţei şi mai puţin – la atingerile (mângâierile) uşoare, priviri, convorbiri
4. EER este într-o rezonanţă mai puternică, mai distinctă cu o mulţime de alte PR decât ES.

Dorinţa erotică („DER”) este dorinţa de a avea EER.

Dorinţa sexuală mecanică (DSM) este o dorinţă care nu este însoţită de PR şi e determinată de întristări:

1. concepţii. Dacă, de exemplu, există concepţia „trebuie să-ţi faci datoria conjugală”, soţul începe să genereze DS faţă de soţie, folosind toate procedeele pe care le cunoaşte – masturbaţia, imaginea unei alte fete în locul soţiei, reacţia automată la părţile nude ale corpului. Întâi de toate, dispare EER, ceea ce, la limită, se soldează cu faptul că bărbatul obţine erecţie fără DS, iar asta conduce, în mod catastrofal, mai întâi la impotenţă (când omul vrea să aibă DS şi ES, dar nu poate avea erecţie), iar apoi şi la lipsa totală a DS şi ES. Soţia, căutând să obţină DS ori imitând ES ori chiar, pur şi simplu, desfăcând picioruşele, ajunge la acelaşi rezultat. Dacă femeia îl doreşte pe bărbat, el se poate gândi că „asta nu-i bărbăteşte” – să n-o doreşti, că „un bărbat adevărat” „trebuie” să vrea să facă sex.
2. teama de AN din partea partenerului, teama de urmările acestei AN
3. alte EN. De exemplu, simţindu-se jenat atunci când refuză de a face sex, având o senzaţie de vină, omul poate să se impună să vrea să facă sex
4. alte dorinţe mecanice. De exemplu, femeia vrea să aibă careva foloase de la bărbat, permiţându-i în schimb să-i folosească corpul, fără a avea, însă, DS
5. reacţie automată la excitanţi tipici (fetiş), de exemplu, există cazuri când este suficient ca un bărbat să vadă o femeie cu părul lung ca să-i apară imediat DSM, indiferent de alte calităţi ale ei
6. Pe tot parcursul copilăriei, adolescenţei etc. DS era suprimată puternic, drept rezultat, apare un fenomen când DSM apare mai că nu faţă de orice femeie, devine obsesivă, istovitoare, fiind un mecanism de lansare a EN, iar sexul ca atare se transformă într-o obţinere rapidă a orgasmului fără nici un fel de componente erotice.

Particularităţile specifice ale dorinţelor mecanice v. în compartimentul corespunzător.

DSM, precum şi acţiunile sexuale slabe motivate de DSM pot fi însoţite de o plăcere foarte slabă, plăcerea poate lipsi în genere! Tocmai de aceea mulţi oameni tind să ajungă cât mai repede la orgasm, „să verse”. DER şi DS îmbucurătoare sunt însoţite de plăcere totdeauna.

Dorinţa sexuală îmbucurătoare („DSΔ) este o dorinţă ce nu e condiţionată de întristări şi este o dorinţă îmbucurătoare (v. capitolul despre dorinţe), adică este însoţită de presimţire, entuziasm, alte PR.

Când nu există necesitatea de a vorbi despre DSM, DSÎ şi DER, voi scrie, pur şi simplu, „DS”, subînţelegând prezenţa uneia sau/şi alteia – asta va fi clar din context.

Dezvoltarea sexualităţii este:

*) obţinerea unei intensităţi sporite a plăcerii sexuale şi erotice;

*) extinderea spectrului, „aprofundarea” (numărul de nuanţe) senzaţiilor sexuale şi erotice.

De obicei, oamenii nu disting diferite percepţii sexuale, aruncând totul într-o grămadă cu denumirea „excitare sexuală”. Cauza acestei lipse de distingere constă într-o pondere enormă a sexualităţii mecanice. Din cauza unui număr enorm de întristări ce ţin de sex, oamenii nu ştiu, practic, nimic despre sexualitatea lor, au o diversitate infimă de percepţii sexuale, o experienţă mizeră în sex, chiar şi-n cazul când au mulţi parteneri sexuale, deoarece diversitatea percepţiilor lor sexuale este limitată de spectrul îngust al „admisibilului”, „obligatoriului”, „relativ decentului”. Ca rezultat, sexualitatea lor este moartă, suprimată, apar contradicţii ucigătoare puternice dintre DSM şi interdicţiile conceptuale de a le realiza, lipseşte experienţa distingerii diferitelor percepţii sexuale, iar de aici şi imposibilitatea manifestării şi realizării DSÎ, deoarece dorinţele se formează doar în raport cu ceva concret, deosebit de toate celelalte, iar dacă nu există deosebire, nu există nici dorinţe îmbucurătoare puternice concrete, atunci nu există dezvoltare.

Pentru ca dezvoltarea sexuală să înceapă, continuând activ, este de dorit să se obţină (în procesul practicării sexului) distingerea următoarelor percepţii:

*) excitarea sexuală

*) excitarea erotică

*) dorinţa sexuală mecanică

*) dorinţa sexuală îmbucurătoare

*) dorinţa mecanică de a intensifica dorinţa sexuală îmbucurătoare

*) dorinţa îmbucurătoare de a intensifica dorinţa sexuală îmbucurătoare

*) dorinţa mecanică de realizare a dorinţei sexuale mecanice

*) realizarea dorinţei sexuale îmbucurătoare

*) excitarea erotică

*) dorinţa erotică

*) dorinţa îmbucurătoare de a intensifica dorinţa erotică

*) dorinţa de a intensifica şi a aprofunda excitarea erotică

Aceste percepţii sunt strâns legate între ele, se interpătrund, totuşi, ele-s percepţii diferite care se pot manifesta izolat una de alta.

O importanţă enormă au următoarele trei fapte:

1) ES, EER, DSÎ şi DER, dorinţa îmbucurătoare de a le intensifica şi a le realiza, precum şi realizarea lor se află toate în rezonanţă cu PR.

2) suprimarea oricăror percepţii sexuale se soldează cu slăbirea PR şi intensificarea EN

3) eliminarea DSM este în rezonanţă cu PR

(Despre deosebirea dintre eliminare (înlăturare) şi suprimare v. în compartimentul „Emoţiile”. Dacă nu înţelegi deosebirea dintre „eliminare” şi suprimare”, înseamnă că nu înţelegi practica căii directe).

Aceste fapte sunt incontestabile, ele se confirmă în orice condiţii de toate boturile, care au purces la cercetarea sexualităţii lor, indiferent de poziţia iniţială – fie botul descătuşat în plan sexual la începutul practicii (comparativ cu nivelul mediu) sau oprimat de temeri, concepţii, atitudine agresivă faţă de sex. E greu să supraestimezi importanţa acestor fapte, or, AN faţă de sex o au, fără nici o exagerare, toţi oamenii, sută la sută, pur şi simplu, la fiecare ea se manifestă în raport cu diferite forme de sexualitate şi cu intensitate diferita. Fiecare are anumite concepţii false proprii preluate în mod mecanic despre „firesc” şi „nefiresc” în sex, despre „pervers” şi „normal”, „decent” şi „indecent” etc. În jurul sexului sunt concentrate o sumedenie de concepţii şi EN. Nu contează faptul de ce s-a întâmplat aşa, are importanţă faptul că există claritate în problema ce să faci cu toate astea: să demontezi şi să împrăştii concepţiile ce ţin de sex; să înlături EN ce apar la gândul despre sex ori la practicarea sexului; să scoţi în relief DS şi să le realizezi; să înveţi a distinge percepţiile sexuale.

Să definim noţiunea de „zonă erotogenă”. Este o parte a corpului deosebit de sensibilă la atingerile, mângâierile celui care te excită şi la masturbaţie. Se consideră, în mod greşit, că zonele erotogene sunt „prestabilite”, fiind limitate, în temei, la regiunea organelor sexuale. Pe măsura dezvoltării sexualităţii, corpul începe să se trezească, noi şi noi sectoare ale lui devin zone erotogene pronunţate până când tot corpul nu este cuprins de ele. Asta se aseamănă cu trezirea corpului după narcoză: un sector mort, care nu simte nimic, deodată învie. La rândul ei, trezirea unei zone erotogene noi este un impuls pentru dezvoltarea continuă a sexualităţii şi capacităţii ei de rezonanţă cu PR.

Întrucât oamenii sunt limitaţi la infinit de interdicţiile conceptuale, primul pas în dezvoltarea sexuală constă, în mod inevitabil, în realizarea fanteziilor sexuale (FS), DS fără discernământ. Deja în procesul acumulării experienţei, poţi să înveţi a distinge DSM de DSR, alegând ceea ce ţi-i plăcut. Realizarea DS este în legătură cu depăşirea concepţiilor despre „nefiresc”, „indecent”, „pervers” – aceste cuvinte nu înseamnă absolut nimic, fapt care se manifestă pronunţat în atitudinea diferită faţă de diverse manifestări ale sexualităţii într-o cultură sau alta. De exemplu, în lumea arabă o femeie este considerată „o curvă desfrânată” dacă ea va ieşi în stradă cu umerii sau genunchii goi. În India, dacă o fată iese în stradă în pantaloni scurţi, în urma ei va şuiera toată strada. Pe plajele din Ucraina poţi să te plimbi în costum de baie, dar este suficient să treci hotarul (adesea invizibil) al plajei, arătându-te în acest costum în orăşel şi bătrânele din localitate vor începe să arunce în tine cu pietre. În Rusia sexul anal se consideră o perversiune ruşinoasă, iar homosexualii, indiferent de sex, sunt supuşi la represiuni făţişe. Aproape în toată lumea este considerat pervers sexul în grup. Aproape nicăieri în lume n-ai să poţi face sex cu fata ta în mijlocul străzii sau măcar să treci nud – în multe cazuri, asta va fi calificat ca o infracţiune. Practic, în toate ţările, este pasibil de pedeapsă penală sexul cu copiii, iar dacă adolescentul nu a atins o anumită vârstă (14-16-18 ani), chiar şi sexul benevol din partea lui cu un adult se califică drept viol. Până şi păstrarea pornografiei infantile se consideră crimă, care se poate solda cu distrugerea totală a vieţii infractorului. Nimeni nu aminteşte despre faptul că în Grecia şi Roma Antică sexul cu copiii era o normă şi nu există temei de a se crede că atunci copiii sufereau de pe urma acestui fapt. Este respins, în mod automat, faptul că aproape orice om dezvoltat din punct de vedere sexual încearcă o excitare puternică, sexuală şi/sau erotică, de pe urma FS ce ţin de sexul ori mângâierea copiilor şi adolescenţilor şi-n asta nu-i nimic de mirare, deoarece copiii şi adolescenţii sunt cu mult mai senzuali decât adulţii, sunt cu mult mai activi din punct de vedere sexual şi erotic, liberi de concepţii moarte.

Aproape pretutindeni, prostituţia este ilegală, deşi ea nu reprezintă altceva decât una din formele de vânzare a propriului corp. Or, orice muncă este şi ea o formă de vânzare a corpului tău, a inteligenţei tale etc. E uşor să găseşti un om (discută cu părinţii, bunicile) care califică drept o perversiune sexul în aer liber, sexul în poziţie pe genunchi şi pe coate sau în poziţia 69, sexul la lumina zilei, sexul în afara aşternutului şi fără cămaşă de noapte. În genere, tema sexului, deşi nu este interzisă oficial, se consideră ruşinoasă, chiar dacă povesteşti despre aceea cum ai făcut sex cu fata ta. Imaginează-ţi reacţia oamenilor care vor vedea în mijlocul străzii, pe iarbă, un cuplu care face sex cu pasiune. Care va fi reacţia? Ură, agresiune, dispreţ, ruşine – tot ce vrei, numai nu plăcere, nu simpatie.

Această temă poate fi discutată la infinit, dar, cred eu, chiar şi o analiză sumară a culturilor contemporane este suficientă pentru ca să înţelegi: ceea ce se consideră crimă şi perversiune într-o ţară, este admis ca normă în alta. Îţi propun să faci de sine stătător o asemenea investigaţie pentru a împrăştia concepţiile care s-au înrădăcinat ca nişte construcţii din beton armat.

Încă o concepţie răspândită este cea despre „pervertirea” copiilor – încă un cuvânt-sperietoare lipsit de orice sens. Se mai vorbeşte despre „dauna dezvoltării sexuale premature”. Interesant, cine şi în ce mod decide care dezvoltare este prematură? Eu consider că dacă copilului îi place să facă sex într-o careva formă, asta şi înseamnă că el s-a maturizat fiziologic pentru această formă de sex. Dacă copilul citeşte cu interes o carte de matematică, înseamnă că el s-a maturizat pentru matematică. Dacă vrei să contribui la dezvoltarea lui, învaţă-l: informează-l despre protejarea de infecţii sexual transmisibile, despre prevenirea sarcinii (ceea ce, apropo, nu este actual până la vârsta de 9-10 ani), spune-i ce posibilităţi există în sex. Îngrădindu-i pe copii de sex, maturii de fapt nu au grijă de copii, ci îşi manifestă, după paravanul grijii, intoleranţa faţă de sex în general. Rezultatele sunt catastrofale: o sexualitate suprimată, PR suprimate, formarea unor DSM din cele mai puternice, care intră în contradicţie cu concepţiile preluate şi AN faţă de sex. O vor adulţii sau nu, dar faptul rămâne cert: copiii, în marea lor majoritate, vor să facă sex, într-o formă sau alta, de la 3-5 ani. Suprimarea DS pe parcursul a 15 ani are urmări catastrofale.

Începând să-ţi realizezi DS, urmăreşte ca aceasta: a) în măsura posibilului, să nu contravină codului penal şi b) să se facă mai departe de ochii obştimii, deoarece în caz contrar sunt posibile urmări nedorite, întrucât până şi formele legale de sex se consideră o indecenţă care poate să fie practicată doar pe ascuns.

Acum nu e greu să găseşti parteneri care vor să practice aceleaşi forme de sex care-ţi trezesc interesul – în mulţimea de forumuri pe Internet vei găsi un partener mai mult sau mai puţin convenabil, chiar dacă fanteziile tale sexuale sunt prea departe de standard.

În procesul de realizare a dorinţelor sexuale poţi să descoperi că FS îţi sunt foarte sărace, că cenzorul lăuntric nu-i permite sexualităţii să se manifeste. O metodă eficientă de rezolvare a acestei probleme este masturbaţia. La masturbaţie, ajungând la limita orgasmului, dă-ţi frâu liber imaginaţiei, generează imaginile care te excită cel mai mult, notează-le în detalii. Astfel, pas cu pas, zona moartă va fi depăşită. Un mijloc eficient de dezvoltare a FS este privirea imaginilor pornografice, filmelor, citirea povestirilor – în Internet se găsesc foarte multe materiale de acest gen (ex.: http://al4a.com/   , www.xnxx.com/porn.php etc.).

Nu există nimic „ruşinos”, deoarece „ruşinos” înseamnă doar că tu te-ai deprins, făcând ceva, să simţi ruşine, aceste obişnuinţe diferă esenţial în diferite culturi, în funcţie de automatismul încetăţenit într-o regiune sau alta. Elimină EN a ruşinii şi vei vedea că acţiunile pot să-ţi fie plăcute sau neplăcute, pot fi reprobabile sau acceptate din punct de vedere social, dar cuvântul „ruşinos” nu are nici un sens în afara obişnuinţei mecanice de simţi ruşinea care poate fi, pur şi simplu, eliminată pentru a simţi plăcere. Sexul în grup, anal, oral, public, cu elemente de violenţă şi de cauzare a durerii, homosexual şi bisexual, cu jocuri de rol, cu folosirea imitatoarelor penisului şi altor jucării, cu îmbrăcarea fetelor în băieţi şi viceversa, cu adolescenţii (de vârstă legală) sau pensionarii, cu parteneri de ocazie, în locuri şi situaţii neobişnuite, sexul cu o prostituată sau invers – în rol de prostituată… dacă pe tine şi pe partenerul tău vă excită ceea ce faceţi, dacă amândurora asta vă face plăcere şi vreţi s-o simţiţi şi în cele ce urmează, apoi faceţi ceea ce faceţi şi sexualitatea se va dezvolta, eliminaţi nenumărate sperietori folclorice de felul „pedepsei cereşti”, „karmei proaste”, „viermilor energetici”, „energeticii alterate”, „păr în palmă” etc.

Se consideră „o virtute” de a face sex cu un singur partener, dar asta nu-i decât o concepţie falsă. Nimeni nu va considera un „desfrâu” faptul că-ţi place să joci şah ori să discuţi cu sute de parteneri, că-ţi place să cauţi noi şi noi parteneri pentru şah, deoarece fiecare joacă în felul său, de la unii poţi să înveţi, iar pe alţii poţi să-i înveţi. De ce atunci nu e clar că, în sex, totul e la fel? Să te limitezi la un singur partener în sex e ca şi cum ai vorbi toată viaţa cu un singur om, ai citi mereu una şi aceeaşi carte – asta-i interesant? Asta îţi dezvoltă inteligenţa? Va fi interesant să discutaţi la nesfârşit? Încearcă.

Sunt foarte răspândite concepţiile despre „dauna” masturbaţiei. Aici nici nu avem despre ce vorbi: experienţa arată că masturbaţia, de multe ori, este foarte excitantă, inclusiv în timpul practicării sexului.

Se întâlnesc multe fete care nu ştiu, deocamdată, să ajungă la orgasm, în aşa măsură este oprimată sexualitatea lor, în aşa grad este lipsit de bucurii sexul lor. Sigur, pentru ele sarcina numărul unu este să înveţe a simţi orgasmul, iar pentru aceasta ele trebuie să-şi depăşească temerile, complexele, să înceapă a face sex atât cât vor, cu cel care vrea şi atât cât vor. Este necesară renunţarea la politeţe în sex, nimic nu trebuie să se facă din politeţe, milă, incomoditate, spirit prietenesc. Este necesar de a urmări minuţios propriile dorinţe, punând mereu întrebările: „Ce vreau eu acum?”, „Eu fac acum ceea ce vreau?” Nici o clipă nu trebuie făcut ceea ce nu vrei să faceţi. Spuneţi unul altuia despre aceea ce vreţi acum, căutaţi coincidenţe în DSÎ, renunţaţi la nesinceritate, atunci veţi obţine drept rezultat o dezvoltare rapidă a sexualităţii. Totuşi, la etapa iniţială, se poate întâmpla o dereglare în scenariul mecanic al sexului tău cu partenerul. Dacă lui asta nu-i place, dacă el exprimă, mai mult sau mai puţin politicos, nemulţumirea de comportamentul tău imprevizibil în sex, dacă încearcă să te convingă, direct sau indirect, că „trebuie să mergem în întâmpinare unul altuia”, asta înseamnă că: a) el se simte mult mai comod atunci când tu îi deserveşti dorinţele ca o maşină docilă; b) el însuşi este insensibil în sex, căci altfel ar şti cât de mort devine sexul atunci când nu-ţi realizezi DSÎ, ci faci ceva din considerente de întristări; c) nu-l interesează dezvoltarea sexuală; d) nu-l interesează PR, nu-l interesează practica eliminării întristărilor.

Sexul unor oameni obişnuiţi este legat indisolubil de nelinişte: ce crede, ce simte partenerul? Se crede că, dacă nu ai grijă de partener, eşti insensibil. Dar această grijă este condiţionată nu atât de dorinţa de a-ţi face plăcere ţie şi a-i face plăcere lui, cât de dorinţa unei aprecieri înalte, de teama unei atitudini negative a partenerului, de neîncredere în sine, de frica de a-i face ceva neplăcut, a-l obijdui. S-ar părea, de ce trebuie să te nelinişteşti de asta? Fă ce-ţi place, obţine plăcere din senzaţiile tale, precum şi din faptul că partenerului tău îi este plăcut. Dacă băiatul va dori ceva, el îţi va spune despre asta şi tu vei putea sau să-i realizezi dorinţa, sau să nu i-o realizezi, dacă dorinţele voastre nu vor coincide, făcând mai departe ceea ce doreşti tu, sau să încetaţi sexul, dacă veţi stabili că dorinţele voastre sunt orientate cu totul diferit. „Delicateţea” este preţuită din cauza faptului că oamenii se tem să-şi exprime dorinţele, ei făcând aproape totdeauna nu ceea ce vor, iar dacă tu vei spune „acum eu nu vreau aşa”, apoi şi tu vei simţi un impuls de EN (teama de AN, un sentiment de vină, milă faţă de partener etc.), şi de la băiatul tău va porni un boţ de EN de răspuns, obidă, milă faţă de sine. Iată de ce se consideră că un amant „bun” trebuie să ghicească dorinţele partenerului, să le anticipeze, pe când a-l orienta pe partener, a-i spune „acum vreau iată aşa” nu se acceptă, e „ceva ruşinos”.

Pentru „soluţionarea” acestor probleme se recurge la formarea unor forme uzuale de sex. În procesul rodajului interpersonal, trecând prin hăţişuri de EN şi nenumărate concepţii, oamenii găsesc nişte scenarii de sex, în care ei reuşesc să obţină o careva plăcere. Şi atunci acest scenariu devine un refugiu – apare frica de a face un pas într-o parte, căci va trebui să începi rodajul de la început, dar vrei să te freci chiar acum, nu peste o săptămână, când veţi reuşi, prin aluzii şi semialuzii, să vă pricepeţi cine şi ce vrea. Ca rezultat, scenariul devine plictisitor şi orgasmul rapid pare a fi o izbăvire unică.

Partenerii se simt obligaţi să demonstreze ba cât de bine le este, or, dacă nu începi să gemi, să întorci ochii pe dos, să-l mângâi, apoi băiatul tău va crede că ţie nu-ţi place. Şi atunci el fie că se va obijdui şi va înceta să facă ceea ce-ţi place acum, fie că va înceta să facă ceea ce-i place lui. Atunci o să-ţi apară mila.

Acţiunile care conduc la trezirea DSR:

• Depăşeşte stereotipul sexului îndelungat. Se consideră că, dacă oamenii au început a face sex, apoi cu cât mai mult durează el, cu atât e „mai bine”. Ba deloc. Adesea excită un sex de scurtă durată, fugar: te-ai apropiat, a dat jos chiloţii, ai lins puţa ori picioruşele şi mergi mai departe. Te-ai apropiat, ai pipăit penisul, l-ai mângâiat vreo 10 secunde până nu s-a ridicat şi ai plecat. Te-ai apropiat, ai tras chiloţii, ai introdus penisul, l-ai scos şi ai plecat mai departe. Asta se poate face măcar de zece ori pe zi şi asta va fi de o sută de ori mai excitant decât obligativitatea sexului lung – dacă ai vârât, apoi acum trebuie să freci cât mai mult, să ajungi la orgasm, să-l aduci pe partener la orgasm, nu poţi să scoţi aşa pur şi simplu şi să pleci, trebuie să mai mângâi, una, alta…
• Depăşeşte stereotipul atenţiei complete, totale. Se consideră că, atunci când te freci, trebuie să-ţi concentrezi toată atenţia asupra partenerului. Ba deloc. Pentru a depăşi acest stereotip, încearcă şi alte forme de sex, când, bunăoară, unul din parteneri ascultă muzică, scrie, ronţăie un măr, povesteşte ceva, iar celălalt în acest timp îl freacă, suge, sărută.
• Spuneţi-vă unul altuia ce vreţi în momentul dat. Conduceţi-vă unul pe altul, corectaţi-vă atunci când partenerul face ceva nu chiar aşa cum vrei tu. Ajutaţi-vă să simţiţi corpurile.
• Jocurile situaţionale. Aici sunt o infinitate de variante, iar sexualitatea se trezeşte foarte activ, întrucât atunci când joci un anumit rol, cade imediat povara limitărilor care te stingheresc în rolul tău obişnuit. N-ai să ştii despre asta înainte de a încerca altceva, deoarece aceste limitări s-au contopit cu tine şi nici nu le observi. De exemplu, dacă joci o fetiţă mică sedusă de un băiat adult, nu mai trebuie să menţii imaginea unei fete experimentate, tu devii, „în mod legitim”, lipsită de experienţă, una care nu ştie şi nu poate nimic, tocmai asta, pe neaşteptate, poate genera un impuls de desfătare. Sau, de exemplu, joci rolul unei prostituate: prostituata trebuie să-i zădărască băiatului penisul, să-l sugă şi să desfacă picioarele – gata, mai departe măcar tăvăleşte-te şi priveşte televizorul. Oricât ar fi de surprinzător, şi acest rol se poate solda cu un impuls puternic de DS şi desfătare, deoarece decad toate obligaţiile de a fi atentă, sensibilă, tandră. Dacă voi vă jucaţi de-a violul – acelaşi lucru: când băiatul violează fata, nu-i arde de tandreţe, aici principalul e să vâre şi să frece, nu trebuie susţinute stereotipurile sociale. Când joci, în mod veridic, rolul de violator, poţi simţi o plăcere puternică, iar când fetiţa ta joacă în mod veridic rolul de violată, şi ea poate avea un aflux puternic de DS şi de desfătare datorită faptului că ea e liberă – de la ea nimeni nu aşteaptă nimic, or, ea e „violată”, ea nu e în stare să schimbe ceva, adică ea nu poartă răspundere pentru acest sex şi cenzorul din capul ei care spune „aşa nu-i bine”, „asta-i indecent”, „trebuie mai întâi asta şi apoi cealaltă” rămâne fără treabă, nu-l ascultă nimeni, interdicţiile lui nu pot fi respectate, deoarece nu există libertatea alegerii.

Este interesant rolul tontului (toantei) – jucând în mod veridic rolul de prostuţă, tu te eliberezi de povara îngrijorării „să nu fiu o proastă”. Şi din asta poate să apară un imbold puternic de DS.

Starea de libertate sexuală (şi nu numai sexuală) care se manifestă în jocurile situaţionale poate fi memorizată, ulterior „sărind în ea” la dorinţă.

Un procedeu eficient de dare în vileag a unor temeri vechi şi AN faţă de sex este re-trărea istoriilor din copilărie – anume în copilărie, de cele mai multe ori, ele se sedimentează.

Este raţional de a găsi oameni care gândesc în acelaşi mod ca şi tine pentru ca să-ţi poţi realiza DS, să poţi să discuţi, să concepi experimentele. Dintr-o parte uneori se vede mai bine manifestarea acelor întristări care s-au contopit cu tine şi pe care le apreciezi ca ceva inseparabil legat de tine. Când eşti singur cu sine, e mai greu să renunţi la stereotipuri, iar când vezi cum o fac alţii, asta poate să-ţi reuşească mai simplu.

Se poate întâmpla că, în procesul realizării unei DSM, se descoperă că „trena amortizării” ei se trage prea mult, indezirabil de mult. Adică tu simţi o atracţie faţă de o anumită formă de sex, când de gândeşti la ea, dar când începi s-o realizezi, interesul trece repede, locul excitării îl ia indiferenţa. Peste o zi-două, însă, aceleaşi fantezii te excită iar, cercul porneşte din nou. Cauza constă într-o deprindere mecanică puternică de a practica anume această formă de sex, o obişnuinţă formată încă atunci când tu îţi interziceai totul. Iată de ce vreau să definesc noţiunea de „înjumătăţire” a DSM – este aşa un stadiu de realizare a DSM, când dorinţa îmbucurătoare de a elimina această DSM este mai puternică decât dorinţa de a realiza DSM. DSM poate fi eliminată în acelaşi mod în care se elimină EN (v. compartimentul despre EN).

Pe măsura dezvoltării FS şi realizării DS se vor produce schimbări semnificative:

a) se formează predilecţiile. Unele forme de sex păreau atrăgătoare doar în imaginaţie, iar în realitate ele nu trezesc un interes sporit şi invers – ceea ce părea absolut neplăcut devine, pe neaşteptate, o sursă inepuizabilă de desfătare.

De exemplu, poţi să simţi o excitare puternică atunci când îţi imaginezi că violezi o fată (e o FS aproape obişnuită atât pentru băieţi, cât şi pentru fete, deoarece violul presupune libertate deplină de „relaţii” care se consideră o condiţie obligatorie într-o societate ipocrită, de la inevitabilitatea cărora pentru realizarea sexului toţi obosesc atât de mult), dar o tentativă reală de viol (sau privirea unei înregistrări video a unui caz de viol real) poate scoate la iveală faptul că, în fanteziile tale sexuale tu dizlocuiai acele EN enorme pe care le avea fata violată de tine, iar suferinţele ei nu te excită deloc. În acelaşi timp, având o AN faţă de viol, poţi să descoperi, spre mirarea ta, că jocul tău de-a violul (inclusiv viol în grup) te excită puternic.

b) este mai uşor să distingi DSM şi DSR, intensitatea DSM scade, apare dorinţa îmbucurătoare de a elimina DSM pe măsură ce caracterul lor mecanic devine clar, apar observări care confirmă că realizarea DSM nu este însoţită de nivelul dorit de desfătare.

c) sexul încetează a fi „la viteză” şi „plat” – descoperi o bogăţie enormă de senzaţii sexuale şi erotice, PR aflate în rezonanţă cu ele, apare dorinţa de a prelungi intervalul până la orgasm care mai înainte părea să fie scopul principal al sexului.

d) apare o diversitate mare a DS – nu există dorinţa automată de a face sex şi a termina. De exemplu, în cazul unei fete ai să vrei, pur şi simplu, s-o priveşti, trăind EER, de alta ai să vrei doar să te atingi, a treia – s-o mângâi, cu a patra să te tăvăleşti gol, cu a cincea să te freci etc.

e) se elimină automatismul reacţiei sexuale la formele şi semnele externe – uneori privirea unei fete-model goale nu-ţi trezeşte nici o dorinţă, iar când o vezi pe alta, apare o DS puternică şi o DER, deşi ea va fi îmbrăcată, ba încă şi nu la modă, deşi ea va avea un exterior ce n-o aseamănă deloc cu un model, deci, nu va fi arăta aşa cum ar trebui să arate, potrivit concepţiilor mele, o fată atrăgătoare. Schemele conceptuale rigide pleacă.

f) corpul se trezeşte – mai multe zone erotogene, un spectru de senzaţii mai amplu şi o intensitate a lor mai puternică.

g) dispare caracterul spasmatic al DS. Dacă, anterior, DS putea să-ţi cucerească atenţia contrar dorinţei (în virtutea fenomenului de hipercompensare), acum asta nu-i decât încă o dorinţă îmbucurătoare, de rând cu altele.

05-02-02) Numai la etapele iniţiale ale realizării DS orgasmul este o valoare supremă. Pe măsura evoluţiei sexuale, devine tot mai puternică dorinţa de a lăsa orgasmul pentru mai târziu, deoarece consecinţele orgasmului, în majoritatea lor, sunt indezirabile, iar stările de excitare puternică – foarte atrăgătoare. Iată de ce apare dorinţa îmbucurătoare de a nu ajunge la orgasm cât mai mult timp posibil, a rămânea la limita orgasmului, a trăi o DS puternică şi a o realiza, primind plăcerea. Această dorinţă intră în contradicţie cu DSM puternică de a avea orgasm („a termina”).

Încercând să te opreşti la limita orgasmului, descoperi că eşti un narcoman al orgasmului şi că depăşirea dorinţei spasmatice de a termina este tot atât de complicată ca şi învingerea oricărei alte forme de narcomanie – cu cât eşti mai aproape de orgasm, cu atât e mai puternică DSM de a termina.

Consecinţele indezirabile ale orgasmului:

*) o slăbire bruscă a DS, după orgasm, în următoarele o jumătate de zi – o zi – două zile nu vei putea avea o DS puternică.

*) o scădere deosebit de pronunţată a DER.

*) o scădere bruscă a PR, adesea de-a dreptul catastrofală. În primele o zi-două se poate înregistra chiar un impuls de manifestare a PR (fapt propriu celor care au PR rare, slabe), dar în următoarele 2-3-4 săptămâni survine o scădere totală. Interesul faţă de viaţă e aproape nul.

*) deosebit de catastrofală este scăderea PR extatice (PRE) – ele pot să dispară tocmai pe 4-6 luni.

*) scade brusc dorinţa de a elimina FN şi EN, fapt care se agravează prin intensificarea FN, EN şi SEN.

*) se înrăutăţeşte starea fizică – se agravează bolile cronice, apar cu uşurinţă răceala, oboseala, traumele.

Metodele de antrenare a depăşirii DSM de a termina:

• Este foarte eficient antrenamentul cu ajutorul masturbaţiei. Sarcina constă în a prelungi timpul care trece de la începutul masturbaţiei până la momentul când nu te poţi reţine şi eşti nevoit să te opreşti. Masturbaţia este comodă prin faptul că poţi să micşorezi momentan, oricât de mult vrei, acţiunea ori chiar s-o încetezi cu totul, în timp ce în sexul real acest lucru ar fi destul de anevoios.
• Exerciţiul „stop”. Te înţelegi cu partenerul că, de îndată ce zici „stop”, el se opreşte totalmente şi momentan şi aşteaptă până când tu nu vei putea continua. Se poate folosi şi un alt tip de semnalizare, dacă nu vrei să spui tot timpul „stop” sau dacă gura ţi-i ocupată cu penisul – de exemplu, o plesnitură puternică pe corp cu mâna – „stop”, o plesnitură slabă – „hai”.
• Trebuie să ai dorinţa fermă de a nu termina până atunci când nu vei decide să termini. Nici un fel de procedee tehnice sofisticate nu te vor ajuta, dacă în momentul apropierii de orgasm îţi vei spune cam aşa: „Ei, bine, de astă dată termin, dar uite că data viitoare voi începe să mă reţin neapărat”.

Deoarece termenul „orgasm” are o semnificaţie destul de difuză, eu am întâlnit, în repetate rânduri, numeroase tratări ale acestui termen, vreau să-l definesc. Pentru băieţi atribute ale orgasmului sunt 1) ejacularea spermei + 2) o senzaţie acută de plăcere – ori aparte, ori totul împreună. Pentru fete asta-i un impuls puternic de plăcere + (pentru unele fete) o eliminare deosebit de puternică a lichidului din puţă.

În timpul practicii de oprire la limita orgasmului („OLO”), mai devreme sau mai târziu, vei dibui diapazonul stabilităţii la limita orgasmului. Prin urmare, dacă îţi depăşeşti dorinţa mecanică de a termina, poţi face sex oricât vrei, apropiindu-te de orgasm şi retrăgându-te. Observi destul de repede că senzaţiile sexuale devin mai puternice, în ele apar o mulţime de nuanţe şi dorinţa de a avea aceste percepţii susţine dorinţa de a te abţine de la orgasm.

Dacă ai terminat, este foarte important să nu trăieşti EN în legătură cu acest fapt, or, astfel nu vei face decât să aprofundezi depresia, să grăbeşti căderea în FN. Obţine experienţa de depunere a eforturilor pentru eliminarea EN şi generarea PR în condiţii dificile, când un rezultat perceptibil aproape că nu există, antrenează-ţi în acest mod asiduitatea. Profită de faptul că, îndată după orgasm, poţi avea un aflux de PR – concentrează-te cât mai mult asupra lor.

Experienţa de mulţi ani a boturilor arată că practica OLO nu se soldează nici cu dereglări fiziologice, nici chiar cu cea mai mică înrăutăţire a stării fizice, dacă tu nu termini anume în virtutea dorinţei îmbucurătoare de a depăşi dorinţa mecanică de a termina, dacă în fiecare moment alegi ne-terminarea fiindcă doreşti să trăieşti o desfătare sexuală şi erotică mai intensă, mai profundă şi mai îndelungată. Senzaţiile neplăcute de la abstinenţa de la orgasm sunt posibile în cazul când dorinţa ta de a nu termina este condiţionată conceptual, dacă tu nu termini din cauza faptului că crezi că „nu se poate de terminat”, dacă simţi nu o anticipare şi o intensificare a plăcerii, ci regretul pierderii, întristarea, nemulţumirea. În acest caz este foarte probabilă survenirea unor dereglări fiziologice.

Pe măsura realizării DS, inclusiv DSM şi DSR, începe să se intensifice atractivitatea EER faţă de ES. Un asemenea sex în care predomină DER şi EER eu îl numesc „sex erotic”. O particularitate specifică a sexului erotic constă în faptul că dorinţa de a ajunge la limita orgasmului cedează, treptat, în faţa dorinţei de a opri creşterea intensităţii excitaţiei încă înainte de apropierea de limita orgasmului – asta permite de a avea percepţii erotice mai atrăgătoare, mai profunde. Se relevă în acest timp faptul că nu numai dorinţa de a termina, dar şi dorinţa de a te apropia de limita orgasmului conţine o componentă mecanică, de spasm esenţială. Eliminarea îmbucurătoare a acestei forme de dependenţă narcotică cere şi ea aplicarea unor eforturi importante, dar, dacă rezultatul e obţinut, obţii o libertate deplină de a călători prin toate stările, inclusiv limita acută a orgasmului, călăuzindu-te doar de DS şi DER îmbucurătoare, dar nu de obişnuinţe mecanice.

Faptul că percepţiile erotice devin mai atractive nu înseamnă că sexul obişnuit încetează. Din contra, el devine foarte atrăgător, plăcut şi e în rezonanţă şi cu percepţiile erotice, şi cu PR.

Cu timpul, practicantul începe să distingă: a) dorinţa de a face sex şi b) dorinţa de a dori de a face sex (adică a dori să faci sex, dar a nu realiza această dorinţă pe parcursul unui careva interval de timp). Este interesant faptul că şi din asta se poate avea o plăcere sexuală şi erotică nu mai puţin intensă şi profundă (adică bogată în nuanţe) decât de la realizarea DS.

Pe măsura perfecţionării în practica realizării DSÎ, apar alte modificări surprinzătoare:

• sexul devine incredibil de divers – chiar şi unele variaţii uşoare în atingeri sunt însoţite de diferite nuanţe de desfătare, aceste nuanţe pot fi numărate cu sutele, miile.
• zonele erotogene acoperă tot corpul, senzaţiile sexuale în unele din ele divin chiar mai pătrunzătoare, mai puternice decât cele din penis/puţă.
• se schimbă în mod incredibil starea corpului. El nu mai poate fi obosit (cu excepţia oboselii musculare plăcute obişnuite în urma exerciţiului intens al muşchilor), apatic, dispare totalmente aşa un fenomen ca „starea proastă” şi acest fapt este perceput atât de firesc, încât peste un an sau doi ai să descoperi cu mirare pentru sine că în tot acest răstimp n-ai ştiut ce înseamnă „a te simţi prost”! În orice moment, chiar şi-n puterea nopţii, te vei simţi gata să te ridici şi să alergi 10 kilometri prin pădure, obţinând plăcere din aceasta. Dacă există dorinţe îmbucurătoare care cer pentru realizare activitate fizică, corpul e gata să acţioneze în orice moment, simţind o prospeţime musculară deosebită. Poţi să faci ceea ce-ţi trezeşte interesul măcar 16 ore din 24, dar corpul nu va simţi acea oboseală bolnăvicioasă, se va restabili foarte repete.

Mai mult decât atât, apare o simţire absolut nouă, surprinzătoare a corpului, el se umple de o vibrare vie (asta nu-i o imagine, ci anume o senzaţie), de parcă ar fi un conductor de tensiune înaltă, şi această umplere este deosebit de plăcută.

• în diferite părţi ale corpului apar senzaţii care amintesc foarte mult orgasmul! Eu, de exemplu, am început să le simt în tălpi, apoi în dosul palmei stângi, apoi în dosul palmei drepte, apoi în antebraţe, pe omoplaţi (întâi pe stângul, apoi pe dreptul), în burtă, pe frunte etc. Aceste senzaţii seamănă atât de mult cu orgasmul dar, totodată, se deosebesc atât de mult de orgasmul obişnuit prin calitatea lor, încât eu îl numesc „orgasm erotic”.

Orgasmele erotice se deosebesc în mod cardinal de orgasmele în organele sexuale:

*) nu condiţionează absolut nici un fel de consecinţe negative

*) sunt mai pătrunzătoare şi totuşi mai blânde faţă de orgasmele în organele sexuale – asta-i, la sigur, cu mult mai plăcut ca orgasmul în penis / puţă

*) ele pot dura foarte mult – o jumătate de oră, o oră, fără careva eforturi, de câteva ori în zi

*) ele se află într-o rezonanţă puternică cu PR – într-atât de puternică, încât este posibil uneori să distingi hotarul între desfătarea erotică şi PR – ele parcă ar curge una în alta ca valurile – aleargă, se contopesc, se despart. Devine absolut clar de ce percepţiile erotice şi sexuale se află în rezonanţă cu PR, or, ele sunt valuri ale aceluiaşi ocean.

• apare o experienţă stabilă de vise conştientizate (VC) şi experienţe extracorporale (EEC) – aşa-numitele „ieşiri din corp”. Experienţa aceasta diferă esenţial de cele care apăreau anterior în mod spontan:

*) în VC şi EEC este mai uşor să generezi PR

*) de cele mai dese ori PR, trăite în VC şi EEC sunt mai puternice decât cele din stările obişnuite de trezie sau de visare. Ele ating mai repede calitatea extatică.

*) faptul că poţi avea PR atât de puternice în VC şi în EEC îţi acordă posibilitatea unică de a începe o nouă ramură a călătoriei tale – în aceste stări poţi întâlni fiinţe care-ţi trezesc un devotament extatic, simpatie, deschidere şi în procesul contactelor cu ele poţi obţine experienţa cu totul altor PR, poţi să înveţi de la aceste fiinţe, preluând percepţiile, deschizând noi orizonturi ale lumii PR.

• concentrarea devine mai stabilă şi mai îmbucurătoare