Prefaţă

Îmi spune Bodhi.

Această carte este o călăuză practică, în ea sunt expuse metode, urmarea sinceră şi perseverentă a cărora îl va aduce pe orice om, pe calea cea mai scurtă şi cea mai clară, la starea de a fi liber de suferinţe (emoţii negative, concepţii false, dorinţe mecanice, senzaţii neplăcute), la începutul unei vieţi cu totul noi, pătrunsă de descoperiri, percepţii revelatoare (PR).

Cartea e adaptată la viaţa modernă şi conţine o expunere destul de amănunţită, deoarece eu nu doresc doar să-i trezesc cititorului un aflux emoţional, după care ar urma refluxul şi revenirea la viaţa sumbră de mai înainte, ci vreau să-i arăt cu precizie calea spre percepţiile revelatoare.

Sarcina-minimum este de a atinge aşa o stare, care ar permite ca, în momentul morţii, să se păstreze luciditatea conştiinţei, ceea ce vă va da posibilitatea să continuaţi practica şi în stările dintre naşteri şi în naşterile următoare fără întreruperi, fără ca să alunecaţi în obscuritate, aflându-vă în manifestări continue de PR, într-o stare liberă de suferinţă. Este greu să exprimi adâncimea abisului care-l desparte pe omul care a realizat această stare de oamenii obişnuiţi.

În 2000, când am început să scriu această carte, speram că nu fac nişte eforturi zadarnice, că ea va rezona cu cineva, făcându-l „să recunoască” tocmai aceea cu ce ar vrea el să-i fie plină viaţa. Nu ştiam când şi cum anume se va întâmpla acest lucru. Către anul 2005 cartea a fost citită, integral sau parţial, de mii de oameni, câteva zeci din ei au fost pasionaţi în aşa măsură, încât nu-şi mai imaginează revenirea la cultivarea suferinţelor. Îmi dau perfect de bine seama că abia peste o mie sau două mii de ani cartea mea va deveni solicitată, iar până atunci doar oameni aparte vor dori să devină fiinţe libere. Anume pentru ei e scrisă această carte – pentru cei care vor să devină călători în lumea percepţiilor revelatoare fie acum, fie peste 20, fie peste 2000 de ani.

Însăşi existenţa cărţii mele le trezeşte multor contemporani o atitudine negativă – de la scepticism moderat până la ură înverşunată. Este vorba şi despre oamenii care continuă să fie posedaţi de emoţii negative (or, eu ofer o metodă directă de înlăturare a lor), şi despre cei împotmoliţi în nenumărate dogme (doar eu ofer o metodă directă de spulberare a oricăror dogme, a tot ce nu se sprijină pe experienţa personală; o metodă de dezvoltare a unei gândiri lucide şi libere), şi despre cei care se consideră adepţi ai oricărei religii (eu doar vă dau o metodă care-l conduce pe orice om spre percepţii revelatoare ce nu depind de institute religioase, zei şi alţi intermediari), şi despre cei care se cred ezoterici (or, toate ştiinţele „ezoterice” afirmă că drumul spre luminare este inimaginabil de lung şi anevoios, iar eu expun o metodologie foarte simplă şi inteligibilă, care-i permite până şi celui mai sumbru om să se elibereze de suferinţe, continuându-şi apoi calea de fiinţă liberă doar după câţiva ani de muncă insistentă) etc., etc. Pe „ezoterici” îi irită, mai ales, faptul că eu însumi sunt un „parvenit”: nu am diplomă de licenţă, nu am absolvit careva „şcoli secrete”, nu am învăţat de la nimeni, nu mă refer la somităţi, nu fac trimiteri la scripturi sacre, dar, cu toate acestea, propun o cale directă spre Conştiinţa lucidă, cale pe care am găsit-o singur – prin muncă asiduă, prin aspiraţie sinceră spre claritate, spre a fi liber de suferinţe. Eu nu posed scrisori de acreditare ce mi-ar confirma împuternicirile de a propune această cale, ci acţionez doar în temeiul dorinţei bucuriei şi al experienţei mele şi experienţei altor practicanţi.

Au fost scrise o sumedenie de cărţi „înţelepte”, dar… după lectura fiecăreia din ele apar cel puţin trei întrebări:

1) Ce trebuie să fac concret? Cum anume? Cum voi depăşi obstacolele mici, dar care, de multe ori, devin bariere de netrecut?

2) Dacă în carte se conţine un sfat, o recomandare despre aceea ce şi cum trebuie făcut, apare a doua întrebare: pentru ce? Care-i rostul acţiunii cutare sau cutare? Cum pot să fiu sigură că, după ce voi consuma o groază de timp pentru mari eforturi, voi obţine drept rezultat ceva atrăgător pentru mine?

3) Cum pot să înţeleg ce trebuie să fac mai departe? Trebuie să fiu legată rigid de sursa de instrucţiuni?

Cartea mea conţine răspunsul la prima întrebare, iar cea de-a doua decade de la sine, întrucât, în primul rând, depunând eforturi, te călăuzeşti nu de o sugestie, de o credinţă, ci doar de o dorinţă a bucuriei anticipate, aşadar, acţiunile îţi trezesc plăcere chiar acum, independent de rezultatele lor.

În cel de-al doilea rând, rezultatele eforturilor se văd imediat şi tu te delectezi chiar acum – dacă tocmai acum ai înlăturat emoţia negativă, apoi în acelaşi moment ai simţit un impuls de percepţii revelatoare.

În ceea ce priveşte a treia întrebare, apoi, practicând ceea ce-ţi propun, devii o busolă pentru tine însăţi, obţii o claritate deplină în ceea ce priveşte metodele, trăieşti dorinţe îmbucurătoare şi alte percepţii revelatoare ce te conduc nemijlocit spre stări atractive pentru tine. Calea mea constă în înlăturarea directă a suferinţelor şi în cultivarea aspiraţiei spre percepţiile revelatoare. ESTE POSIBIL SĂ NU MAI FII CUPRINS DE EMOŢII NEGATIVE – anume să nu le trăieşti, să nu le încerci, dar nu să le suprimi, să le îndreptăţeşti, să „primeşti totul aşa cum este”.

În locul fanteziilor despre aceea că, undeva în Himalaia, sub îndrumarea unui învăţător înţelept tu ai putea să înaintezi spre o conştiinţă lucidă, ţi se propune să începi o călătorie a conştiinţei, o călătorie infinită, captivantă şi plină de bucurie, s-o începi chiar aici şi chiar acum.

Poţi să fii o fiinţă foarte sumbră – să urăşti, să fii gelos, să invidiezi, să doreşti moartea cuiva, să fii intolerant, avid – oricum. Totuşi, există o ieşire, dacă ai dorinţă să fii încercat de percepţii atrăgătoare pentru tine şi ai dorinţa de a face paşi practici. Dacă te-ai pomenit într-o atare situaţie, dă dovadă de o atitudine constructivă faţă de ea. Nu contează de ce s-a întâmplat aşa. Este necesar să înţelegi ce-i de făcut acum şi să începi a face.

Omul occidental deja este un pasionat: de dragul maşinii, apartamentului şi scopului de „a fi în rând cu lumea” el este gata să-şi amaneteze viaţa, el suprimă tot ce-i viu în el de dragul unor scopuri ce i-au fost impuse în mod artificial. Zeci de ani, doar de dragul convenienţelor, se menţine existenţa căsătoriei, de dragul unei maşini şi al unui apartament prestigios poţi să mergi zi la zi, timp de zeci de ani, la oficiu, fără a-ţi da răgaz. Omul occidental contemporan ştie a se impune pe sine însuşi. El e un ascet, dar acest ascetism este denaturat, pocit, căci oamenii nu depăşesc obstacolele spre trăirea dorinţei bucuriei, ci tocmai invers – ei îşi înving însăşi această dorinţă. Omul contemporan e un pasionat, dar scopul acestei pasiuni este absurd, impus din exterior şi-l conduce spre suferinţe neîntrerupte.

Uneori apare o senzaţie deosebită de „recunoaştere”, când parcă te atingi de ceva ce ai vrut să-ţi spui demult ţie însăţi, în ceea ce ai vrut să crezi, în ce se resimte un adevăr tensionat, o veridicitate fundamentală şi atunci îţi vine mai uşor să faci efortul, se găsesc şi forţele, şi încrederea necesară. Presiunea lumii exterioare este, uneori, prea mare şi poţi să încetezi a mai crede că se poate trăi altfel, simţi altfel, că viaţa în genere poate fi alta, o viaţă adevărată. Scriu pentru ca cineva, citind, să înţeleagă: există posibilitatea unei atare vieţi, e un deziderat realizabil, aşa trăieşte acest om cu totul obişnuit, cu două mâini, cu două picioare şi un cap, tot aşa trăiesc şi alţi oameni care-i urmează practica. Prin urmare, aşa ceva e posibil pentru oricine tinde sincer spre aceeaşi viaţă. Eu nu mă sfiiesc să mă arăt cu degetul şi să spun: priveşte, eu trăiesc altfel, eu trăiesc uite-aşa, şi tu poţi să trăieşti astfel, şi în faţa ta e deschis totul, dar scuipă pe tot ce ţi s-a insuflat – că eşti slabă, proastă, păcătoasă, că nu ai dreptate etc., că „eşti obligată” să faci cutare sau cutare lucru etc. Dă-ţi seama că tu poţi să realizezi practica ce duce spre o călătorie în lumea percepţiilor revelatoare.

Cartea mea este destinată tuturor celor care sunt de acord cu mine în următoarea apreciere: orice cale nu ai alege pentru tine, în orice caz, eliberarea de cele mai grave întristări, obscurităţi (emoţii negative, concepţii mecanice, dorinţe mecanice) vor contribui la înaintarea ta pe calea pe care ai ales-o.

Deja se iscă de pe undeva oameni care cunosc „pe dinăuntru” viaţa, practica mea, comunicarea cu alţi practicanţi, oameni care denigrează în orice mod totul ce ţine de mine şi de practica mea, alternând încercările de a face o critică raţională cu minciuna sfruntată. Au să mai apară şi alţi „cunoscători” şi comentatori ai practicii căii directe, care vor jongla termenii, vor „preciza” învăţătura mea, vor „ameliora-o”, vor „explica-o”, vor critica-o cu aroganţă, îşi vor oferi ajutorul altor practicanţi, afirmând că ei îmi sunt discipoli, parteneri de practică sau simpli practicanţi care înţeleg atât de bine totul ce am scris eu, încât nu le mai trebuie nici o confirmare a acestei înţelegeri din partea mea. Au apărut şi persoane care fac aluzii vagi la o pretinsă comunicare privată cu mine, se declară foşti discipoli sau chiar coautori. Dezminţirea este o ocupaţie lipsită de sens. În primul rând, va apărea, oricum, mai multă minciună decât este posibil a dezminţi, în cel de-al doilea, nu vreau să-mi pierd timpul cu asta. Omul pentru care conţinutul cărţii mele este actual se va descurca şi singur ce şi cum este în realitate.

Depun eforturi pentru ca numărul purtătorilor tehnologiei practicii, purtătorilor percepţiilor revelatoare să fie mai mare, ca ei să poată compărea în calitate de experţi, etaloane, consultanţi pentru începători. Asemenea oameni apar, ei îşi zic „boturi”, deoarece cuvântul „bot” se asociază cu acea tandreţe şi simpatie pe care ei o încearcă faţă de animale. Am înţelegerea clară a criteriilor de separare a „boturilor” de „ne-boturi”. Utilizăm, de asemenea, termenul „coadă”, numindu-l astfel pe omul care, practicând, încă n-a atins acel grad de sinceritate, hotărâre, asiduitate, claritate, aspiraţie spre PR, care fac ca botul să fie bot, dar există temei de a se crede că el poate atinge acest nivel.

Dacă vrei să precizezi, este oare omul care te consultă în problemele practicii căii directe bot, coadă sau el este, cel puţin, la acelaşi nivel de întristare cu tine, poţi să mă întrebi despre asta printr-un mesaj pe e-mail.

Pe site-ul meu din Internet, www.bodhi.ru, este plasată această carte, ea se completează în regim de timp real. Tot acolo sunt plasate articolele altor practicanţi, cartea „Maya” şi alte materiale. Dacă ai început practica şi doreşti să comunici cu alţi practicanţi, poţi să participi la o conferinţă pe acelaşi site-u.

Anterior, când abia începusem să scriu cartea, presupuneam că, dacă voi folosi cuvintele utilizate de oameni, indiferent de faptul dacă aceste cuvinte au ori nu un sens determinat, îmi va fi mai uşor să aduc la conştiinţa cititorului măcar ceva, măcar cu o claritate minimă, pentru ca el, cel puţin, să nu respingă din mers ideile care diferă prea tare de tot ce a auzit până acum, iar pe urmă însăşi practica îl va schimba în aşa măsură, încât el va purcede la purificarea gândirii sale. Acum mi-am schimbat modul de abordare, deoarece, în primul rând, un asemenea stil confuz de expunere nu-mi place nici mie, în cel de-al doilea, m-am convins că apar, totuşi, oameni cu practică activă şi anume pentru ei vreau să fac cartea cât se poate de clară. Acum îmi schimb cartea din temelie şi înţeleg că numărul cititorilor se va micşora, deoarece se va diminua posibilitatea de a avea impresii balonate în timpul lecturii, în schimb se va îmbunătăţi calitatea celor rămaşi, or, tocmai acest lucru mă aranjează cel mai mult, căci nu-mi voi dispersa atenţia pentru cei care, în realitate, nu vor să pună capăt suferinţelor.

Am hotărât să scriu câteva cărţi, fiecare având o destinaţie anume: „Calea spre o conştiinţă lucidă” va fi o instrucţiunea seacă, o călăuză. În „Maia” Sqwo şi eu descriem într-o forma artistică viaţa practicanţilor, ceea ce dă mai multe impresii decât instrucţiuni concrete. „Mutarea cu tigrul” are aceeaşi funcţie, dar expunerea este mai potrivită pentru adolescenţi. Culegerea de povestiri despre emoţiile sexuale este pentru cei care se interesează mult de dezvoltarea sexuală şi e tentat să-şi aplice dorinţele sexuale drept unul din propulsoarele modificării de sine. În această culegere ei vor găsi atât recomandări practice în ceea ce priveşte dezvoltarea sexualităţii, depăşirii întristărilor prilejuite de sex sau relevate deosebit de pronunţat în viaţa intimă, cât şi impresii. „Culegerea de articole ale practicanţilor” este destinată reflectării unor probleme mai restrânse pe care „boturile” le înfruntă în practica lor. Şirul poate fi continuat. De fapt, vreau să edific o cultură nouă, o cultură ce creşte din libertatea de emoţii negative, o cultură a concepţiilor ce-şi trag rădăcina din percepţiile revelatoare, din dorinţa bucuriilor anticipate.

Redactând cartea, mi-am pus întrebarea: de că mă adresez către cititorul-bărbat? Scriu „dacă eşti obsedat de dorinţa”, dar nu „dacă eşti obsedată de dorinţa”? Aşa se obişnuieşte, totuşi, experienţa arată că PCD o fac activ şi sincer mai mult fetele. Nu ştiu prin ce se explică acest fapt. Poate, rolul social impus bărbaţilor, concepţiile şi EN, determinate de el, sunt cu mult mai nocive decât în cazul fetelor? Bărbatul e un om cu un sentiment incredibil al propriei importanţe, cu o vanitate aflată mai că nu la nivel de manie a grandorii, cu agresivitate şi obtuzitate pronunţate ce decurg din asta. („Prostia” este lipsa abilităţilor de muncă intelectuală, iar „obtuzitatea” este incapacitatea de a judeca clar şi consecvent din cauza emoţiilor negative, din această cauză, de regulă, chiar şi intelectualii avansaţi sunt obtuzi prin excelenţă). Fetele, din contra, suferă mai des de un complex al inferiorităţii, de milă pentru sine, neîncredere, ceea ce, luat în ansamblu, este, totuşi, o povară mai puţin ucigătoare. Aşa sau altfel, am decis să mă adresez către cititoare, nu către cititor, întrucât nu văd temeiul pentru a urma stereotipul creat. Nu mă îndoiesc că acest fapt va trezi un mare dispreţ al bărbaţilor, deoarece, oricât de ridicol ar fi acest lucru, ei aproape toţi se consideră „avansaţi” şi „deştepţi”, în timp ce fetele sunt pentru ei ceva de mâna a doua.